Handbalul românesc intră într-o perioadă cu miză majoră. În 2026, România va fi una dintre țările gazdă ale Campionatului European de handbal feminin, competiție care va reprezenta a 17-a ediție continentală organizată de Federația Europeană de Handbal și care se va desfășura între 3 și 20 decembrie. Înaintea acestui moment esențial, Federația Română de Handbal își alege președintele, iar votul capătă astfel și o importanță strategică.
Turneul final a fost programat inițial să se desfășoare în Rusia, însă excluderea acesteia din competițiile europene, în urma invaziei din Ucraina, a schimbat complet configurația organizării. Pe 8 martie 2024, EHF a anunțat că noile gazde vor fi Cehia, Polonia, România, Slovacia și Turcia, iar pentru handbalul românesc această decizie a însemnat o oportunitate uriașă, dar și o responsabilitate administrativă pe măsură.
În acest context, alegerile pentru șefia FRH nu sunt doar o competiție internă, ci un moment care poate influența direct modul în care România va gestiona unul dintre cele mai importante evenimente sportive ale deceniului. În cursă s-au înscris șase candidați: actualul președinte Constantin Din, alături de Alexandru Dedu, Virgil Ion Popovici, Cristian Potora, Bogdan Voina și Sorin Dinu.
Miza reală este stabilitatea. Organizarea unui Campionat European presupune coordonare permanentă cu EHF, relații instituționale solide, investiții în infrastructură și o strategie coerentă pentru echipa națională. Într-un calendar deja fixat și cu termene clare, continuitatea administrativă poate reprezenta un avantaj important, mai ales într-o perioadă în care federația este implicată direct în pregătirea turneului.
În ultimii ani, FRH a avut de gestionat un context complicat, dar a reușit să păstreze echilibrul instituțional și să consolideze poziția României în dialogul european. Într-un sport în care performanța depinde atât de investiție, cât și de coerență managerială, orice schimbare la vârf vine cu o perioadă inevitabilă de ajustare.
Pe de altă parte, competiția electorală arată că există energie și interes pentru viitorul handbalului românesc. Fiecare candidat propune o viziune proprie, însă decizia finală va trebui să țină cont de momentul delicat în care se află federația, cu un turneu continental la orizont și cu așteptări ridicate din partea suporterilor.
Alegerile de la FRH devin astfel un test de maturitate pentru handbalul românesc. Nu este doar o confruntare de nume, ci o alegere între ritmul schimbării și nevoia de continuitate, într-un an care poate redefini imaginea României pe scena europeană.
MaramuresOnline.ro