Ajunși la Vasile Șușca nu ne-am mai fi dus! Am stat peste patru ore la povești, ne-a cântat la frunză din repertoriul popular, am degustat niște vinuri rozalii, am încercat măștile, e tare șugubăț dar și sprinten la vorbă și la ager la minte, se lasă un adevărat spectacol pentru cine-i calcă pragul!
„Masca e un paravan după care se ascunde tăt omul!” citeam despre Vasile Șușca într-un interviu. I-am văzut măști prin expoziții, în ziare și filme. Dar am vrut să cunosc omul, creatorul din spatele măștilor, cum e el oare? O fi având vreo mie de personalități și fețe? După vreo câteva ore de savurat povești și expresii, cântec și voie bună, am ajuns la concluzia că nu-s măști și fețe, el e tăt OMUL, cu necazurile și bucuriile sale!
Vasile Șușca a făcut celebru Maramureșul și satul Săcel cu măștile sale tradiționale, pe care le creează „după cum îi tună capul”. Aceste măști au coarne, bărbi, sprâncene și dinți făcuți din porumb sau coji de nucă. „Confecționarea măștii este simplă; prelucrarea pieii de miel e scumpă și durează”, ne-a spus Vasile Șușca, care a „umplut deja lumea cu draci în blană de oaie.”
A creat mii de măști populare, a participat la expoziții, târguri și emisiuni, iar lucrările sale sunt expuse în muzee din întreaga lume, dar și în colecții private. A devenit cunoscut dincolo de granițe. Este deja consacrat ca și ambasador al turismului maramureșean, a crescut și mai și faima Maramureșului, purtând măștile sale tradiționale peste hotare.
Satul Săcel din Maramureș este cu adevărat un muzeu viu al meșterilor populari. Aici, am vizitat și Atelierul de ceramică dacică al lui Tănase Cocean, atelierul sculptorului Țulean Grigore și Moara lui Mecleș. Morarul său renumit, Dănilă Mecleș, a intrat în galeria Tezaurelor Umane Vii în acest an, în 2023.
Este interesant de remarcat că doi meșteri populari din Săcel, Vasile Șușca și Grigore Țulean, și-au început carierele la sugestia profesorului și directorului de atunci, Ioan Ardeleanu-Pruncu, de la Școala Populară de Artă „Gheorghe Chivu” din Sighetul Marmației (1989-2010). Îmi amintesc de cartea lui: „Maramureșul. Ziare și ziariști. De la începuturi până în 1945”, o publicație importantă de documentare a istoriei Maramureșului.
În pridvorul casei dumisale am observat două toiaguri sculptate frumos, la care le-am recunoscut instant stilul, după forme și chip, ca fiind ale meșterului sculptor din Rogoz, Nicolae Șerban. Vasile Șușca a confirmat și mi-a dat numaidecât indicații, ia scoate tu capul de la toiag și dă pe gât! Ce? Mai stau să-mi calculeze capul ce păienjeniș și muscă îmi scutur în gât? Deci, pălincă curgea din toiag și eu tare m-am bucurat de la atâta ospitalitate!
O întâmplare hazlie, cât stăteam în curtea gospodăriei și nu ne mai dădeam duși, oprește o mașină în fața porții, coboară o doamnă distinsă și ne cercetează cu privirea. Eu, în sinea mea, gata, ne ducem, lăsăm și alți vizitatori să poftească la ospitalitatea meșterului cu titlu de Tezaur Uman Viu. Când colo, distinsa doamnă îl întreabă pe Șușca, după port părea mai de-al casei, dacă nu știe cumva unde e atelierul de ceramică din Săcel, că pe Gmaps nu s-a orientat bine! Cu greu mi-am ascuns un rânjet pînă la urechi, după vreo mască haioasă de prin ogradă! Ce ironică fază, să oprești la casa unui meșter popular să întrebi de casa altuia! Ne-am prăpădit de râs, imediat cum a demarat doamna, cu indicațiile bine primite.
Meșterul Vasile Șușca are în colecția sa de cărți un exemplar din „Istoria Maramureșului” cu autograful original al lui Alexandru Filipașcu! Familia Șușca este atestată cu o diplomă nobiliară din 1451, descinzând din nobilul Mihai de Săcel și fiind consemnată în 1453 de către Iancu de Hunedoara pentru curajul, loialitatea și sacrificiul lor în lupta împotriva turcilor, conform „Enciclopediei familiilor nobiliare maramureșene de origine română,” scrisă tot de renumitul istoric Al. Filipașcu.
Mai consemnez pentru istoria actuală a Maramureșului asta și am plecat la Săliște! Mai știți articolul apărut în Revista „The Robelo’s” nr. 8, din 2022? Cu titlul „Vasile Șușcă și Atelierul de măști” având ca subtitlul „La mine cine vine, vine ca turist și pleacă ca și prieten”? Bun! Era o poză fermecătoare înspre grotesc, realizată de Gabriel Motică, o masă în curtea gospodăriei meșterului popular, plină cu niște cranii de ovine, bovine și alte cele…
Ei bine, poza nu mai e de actualitate. Când dl. Vasile a trecut pe lîngă masa cu cranii, a mișcat-o nițel și unul, mai din vârful căpiței osuare, s-a prăvălit la picioarele mele. Am ridicat craniul de jos, împins de forțe nevăzute, l-am apropiat de față și am șoptit cu o aspră gravitate: „Asta-i masca ce mi-o permit de la Vasile Șușca!” – că tot zicea turiștilor și personalităților/nulităților, la ce vă trebuie măști?! Gata. Seara, reîntors la Vișeu de Sus, am pus masca pe o masă și jubilam, acum am și eu o mască de halloween sau de revelion originală de la Șușca! Însă imediat masa s-a făcut altar, că nu știu de unde, din ceruri sau din străfunduri, au apărut niște lumînări roșii, brusc amurgul s-a preschimbat în pucioasă, luna s-a înroșit și trâmbițele au amuțit! Exact. Sfârșit. Bugăt!
Adrian MAN, Portal Maramureș:
