Dumitru Radu Popescu, unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați, a murit în 2 ianuarie.
Capodoperele sale dramaturgice sunt „Pasărea Shakespeare”, „Acești îngeri triști” și „Piticul din grădina de vară”.
„După ce, în ultimele ore ale lui 2022, n-a părăsit poetul și traducătorul româno-sîrb Adam Puslojic, anul 2023 începe cu decesul, la 87 de ani, al lui Dumitru Radu Popescu – unul dintre cei mai importanți prozatori și dramaturgi ai generației `60 și ai literaturii române postbelice, „om sub vremi” ca președinte al Uniunii Scriitorilor înainte de 1989, de o mare decență publică după 1990; în deceniile anterioare a condus, pe rînd, reviste de prim-plan precum Steaua, Tribuna și Contemporanul, iar în ultimele două decenii – devenit între timp academician – a condus Editura Academiei Române. Activitatea sa scriitoricească (în care trebuie inclusă și scenaristica) a fost prodigioasă, dificil rezumabilă, reprezentativă, într-un fel, pentru experiențele istorice ale generației sale. Chiar dacă romanele – „faulkneriene”, labirintic-sofisticate, realist-magice ș.a., ciclul F în special; preferatul meu rămîne Vîntătoarea regală – sînt inconturnabile, capodoperele sale rămîn cele nuvelistice: Duios, Anastasia trecea, Leul Albastru, Ploaia albă sau Mări sub pustiuri, între multe altele. Dintre piesele lui DRP (sau „DR-ului”, cum i se spunea), aș revedea oricînd spectacole cu Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară. Între scrierile postdecembriste, Întoarcerea tatălui risipitor mi se pare romanul său cel mai ambițios și închegat. Dumnezeu să-l odihnească”.
Sursa: Paul Cernat