Plouă în urbe cu o intensitate surprinzătoare, de parcă am fi în luna lui Marte și Nichita s-ar iubi prin mansarde. E o atmosferă apăsătoare cumva, nemișcată. Tandră într-un fel, cu poftă de ceva bun. Sigur știi starea aceea.
Am deschis larg ușa de la balcon, se aude monoton ritmul ploii, aerul este rece și curat, viu, în contrast oarecum cu lenea apartamentului încălzit de o microcentrală care toarce agale.
Pe străduță, calm. Monoton, fără viață. Mi-am amintit instantaneu de cântecul care spune că nu-i lumină nicării, au murit tăți oamenii. E a doua zi din postul Sfânt al Crăciunului, poate de aceea atmosfera e suspendată în meditație.
Cu o seară înainte, la ieșirea din oraș spre Recea, a avut loc un spectacol fabulos, elegant, dătător de speranță. Multă lume plătitoare de bilete în sală, public cuminte, cunoscător sau, în unele cazuri, doar prezent pentru că e cool. Nu contează. Adrian Naidin și Dan Puric. Atât.
Pe scenă un stativ, un scaun, un microfon. Fără figuri, lucruri inutile, banner pe spate sau alte bazaconii costisitoare. La 19.15 intră în scenă Adrian Naidin. Îmbrăcat casual, părul prins, în mână cu violoncelul și arcușul aferent. Lumea aplaudă, artistul se așează și începe o suită de Bach.
Se face liniște în sală, fără forfotă, fără semințe, fără țigări electronice. Termină de cântat, se aplaudă, oarecum firesc, omul salută, se prezintă și propune Paganini. Naidin este un virtuos al instrumentului, compozitor și one man show. Ne duce pe toți cei prezenți în sală, din sobrietatea lui Bach înspre țâpuritura din Maramureș.
Ne recită o poezie, cântă și cu vocea, iar când e lumea încălzită, modest, cere un pix din sală. O domnișoară de treabă îi satisface doleanța, ne explică zâmbind că poate folosi pixul în loc de arcuș. Fabulos omul. Mă gândeam asistând la spectacol, ce înseamnă să ai talent. Școală, eleganță și modestie. Ne povestește râzând, printre poezii si cântece din folclor interpretate în stil propriu la violoncel, aventuri din facultate, despre căminul de mediciniste din Florești, ne mai cântă ceva și remarc un lucru excepțional. L-aș putea asculta la nesfârșit. Incredibil. Un om, un instrument oarecum greoi, cumva necunoscut. Cel putin, necomercial. Ne spune oarecum sfios că în acest moment compune un vals pur românesc pentru orchestră simfonică. Să avem și noi românii, valsul nostru. Incredibil om. Timpul zboară, nu m-aș fi mișcat în scaun pentru nimic în lume. Nu voiam să sparg vraja omului de pe scenă, artistului. Mi-a plăcut atât de mult încât nici măcar zâmbetul de satisfacție din ochii lui Naidin nu m-ar fi făcut să ies din sală. Pe final, ne-a readus oarecum sfios cu picioarele pe pământ, pregătindu-ne sufletește pentru Dan Puric. Înainte de a părăsi scena, a transmis un mesaj pentru politicul din România. Unul patriot și aplicat. Să le spună celor de la Bruxelle că aici la noi, oamenii au mamă și tată, să ne lase cu improvizațiile și referendumurile. Bravo lui.
Pentru cei care nu știu mare lucru despre Adrian Naidin, las aici câteva date din biografia lui:
Adrian Naidin a absolvit Liceul de Muzica „Sigismund Toduta”, la clasa prof. Gabriela Todor, care a avut un rol urias şi decisiv în formarea lui ca violoncelist şi Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Secţia Violoncel şi Muzica de Cameră. S-a perfecţionat ulterior cu cel supranumit „Paganini al violoncelului”, Mischa Maisky.
A debutat în 1998 ca artist instrumentist la Opera Maghiară din Cluj-Napoca. Între 2000 şi 2003 a colaborat cu Teatrul Naţional Bucureşti pentru muzica de teatru. Din 2001 este membru al Orchestrei Naţionale Radio din Bucureşti.
Printre numeroasele concerte pe care le-a susţinut de-a lungul timpului pe scenele din România şi din străinătate se numără:
– „Damian’s Fire”, alături de Damian Draghici || Bucuresti, 2001 (violoncel);
– Concert cu muzica din piesa de teatru „Dama cu camelii” || Teatrul Alekton, Atena – Grecia, 2002 (compozitie si interpretare);
– Concert de folclor românesc || Teatrul Alekton, Atena – Grecia, 2002 (violoncel, voce);
– Concert de folclor românesc şi grecesc, alături de Thanassis Polikandriotis || Atena – Grecia, 2002-2003 (violoncel si voce);
– Concert de muzică tradiţională românească la „Zilele Bucureştiului” || 2008, 2010 (violoncel, caval, voce);
– Concert de jazz cu influenţe româneşti „Painting with Music”, alături de Damian Draghici: improvizaţie după tablourile marilor pictori români || Bucureşti, 2009 || Milano – Italia, 2010 || Viena – Austria, 2010 (violoncel, voce, caval);
– Concert de compoziţii proprii „Let’s Vibe”, cu Orchestra Nationala Radio, dirijor Jin Wang, solişti Alexandru Tomescu (vioara), Adrian Naidin (violoncel acustic, violoncel electric, voce) || Bucureşti, 2010, Sala Radio;
– Concert flamenco, alături de Lucas Molina (percuţie şi dans) şi Alexandra Toader (viola) || Bucureşti, 2010.
Adrian Naidin a obţinut numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale de muzică, dintre care două premii III la „Olimpiada Naţională de Muzică” (1987 si 1990), premiul II la „Concursul Naţional de Interpretare Muzicală şi Premiul II pentru Muzica de Cameră la „Concursul Internaţional de la Reichenau”, Austria (1997).
Dan Cristian COARDĂ
Vezi VIDEO aici: https://www.youtube.com/watch?v=2svudzUynNU
