Circulă pe net o postare de pe grupul „Colegiul Cadrelor Didactice”, unde o profesoară a răbufnit și spune cu subiect și predicat ce se întâmplă cu adevărat în multe din școlile din România educată.
Din păcate nu vorbește nimeni despre abandonul școlar întâlnit mai ales în mediul rural, despre părinții uneori iresponsabili și despre respectul pe care un dascăl îl merită.
Vă invităm la lectură și, poate, la puțină înțelegere:
Vă invităm la lectură și, poate, la puțină înțelegere:
”De ani de zile eu spun că sunt mari probleme în școală, de acolo pleacă totul. Eu știu ce se întâmplă din interior, nu din știrile de la tv, mama a fost 30 de ani învățătoare. Nu poți avea o societate evoluată, civilizată și sigură dacă elevii încă de la școală simt că profesorii sunt sclavii lor, nicidecum reprezentanții unei instituții care trebuie respectată.
<Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim. Un elev si-a deschis telefonul si a inceput sa filmeze in ora, parerea mea e ca facea live pe tik tok. I-am cerut sa inchida si sa imi dea telefonul. Intentia mea era sa il pun pe catedra pentru a putea sa imi continui ora.
Elevul in cauza si colegii au sarit cu gura ca nu am voia sa le iau lucrurile personale, o fata aproape ca tipa ca de ce ating elevul ca nu am voie sa pun mana pe el, in conditiile in care nu am atins copilul nici macar cu un deget. M-am intors spre domnisoara respectiva si am atentionat-o cu calm sa isi coboare tonul vocii si sa fie mai atenta ce afirmatii face si sa nu distorsioneze lucrurile pentru ca lucrurile neadevarate, indiferent de natura lor pot afecta un om.
Stiti ce mi-a raspuns? ” stiti ca pe mine ma vor crede, pe mine si pe colegii mei pentru ca toti vom spune ca l-ati atins”. Nu te puteai intelege cu ei, parca erau „posedati”. E o clasa cu probleme dar niciodata nu au facut asa. Am iesit din clasa ca sa nu imi pocneasca ceva la cap,ma mir ca nu am facut vreun avc pana acum. Bine ca era spre sfarsitul orei. Nu am fost om toata ziua. Vorbim de clasa a VII a, scoala de cartier. Probleme au mai fost la aceasta clasa, nu doar la ora mea ci si la alti profesori sau in pauze, parintii chemati la scoala dar depasiti de situatie. Ridicau din umeri si spuneau „nici eu nu mai stiu ce sa fac cu el” sau „asa face si acasa”.
Politia a fost chemata de cateva ori la scoala in urma unor incidente dar a ramas la stadiul de constatare.
Daca nu se va face ceva curand in scoli, unde gradul de violenta, tupeu, nesimtire a atins cote maxime, daca vom continua sa toleram asemenea derapaje si sa acceptam la nesfarsit toate tampeniile debitate de diverse ong-uri ca noi nu stim sa educam, ca scoala e despre jocuri si fericire, ca trebuie sa educam cu blandete, ne ducem naibii cu totii.
Am facut o facultate, am invatat atat de mult ca sa ma duc la un loc de munca unde un copil de 13-14 ani isi bate joc de mine si eu nu pot sa ii fac nimic? Asta e balamuc, nu scoala!!! Intru in scoala zambind, relaxat si plec cu capul bubuind si cu teama ca imi pocneste inima?
Chiar nu se mai poate !!! Vreau sa ma duc la scoala sa imi fac orele in liniste, sa am liniste la ore si imi dau si sufletul pt ei. Sustinere??? Nu ai de la nimeni. Esti lasat singur in cusca cu lei. Pe usa scrie SCOALA. Ar trebui sa scrie BALAMUC pentru ca asta nu e o scoala din Uniunea Europeana.>
Este postarea tristă, furioasă și plină de revoltă a unei profesoare care probabil când a intrat în sistem își imagina că poate schimba mentalități.
Domnul Klaus Iohannis nu ar putea să lase și ceva bun în urma lui, să se ocupe de acest aspect la care teoretic se pricepe? Să dăm niște legi prin care profesorii să revină pe soclul unde erau odată. Domnule Marcel Ciolacu, faceți ceva! Cineva! Acum!”
Concluziile le trageți dumneavoastră.