Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, a continuat și în acest an cercetările arheologice la Sălnița, com. Vima Mică, jud. Maramureș, începute în anul 2019.
Șantierul arheologic s-a desfășurat în perioada 22-30 august 2023, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare și Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie.
Localitatea Sălnița este situată în sudul județului Maramureș, în Defileul Lăpușului și este atestată documentar în anul 1566. Punctele de hotar „Dealu cseteczi, hegy, egykor vár” (Dealu ceteţii, munte, odinioară cetate) și „Csetecze” (Ceteţe) sau „Cseteczele dealu” (Dealu Ceteţele) sunt amintite în anul 1903 de Josef Kádár în monografia Szolnok-Dobokavármegye.
Punctul Custura Cetățelei se află la 15 km în aval de intrarea râului Lăpuș în defileu, după localitatea Răzoare, la 1 km nord-est în linie dreaptă de la biserica din satul Sălnița. O șa relativ netedă leagă Custura de Cetățea/Dealul Cetății, spre sud Cetăţeaua este continuată de locul numit Sub Coastă și Dealul Pogor.
Reamintim că primele cercetări arheologice la Sălnița au fost întreprinse de arheologul clujean István Ferenczi, la finalul anilor ´60 ai secolului trecut, în cadrul unui amplu proiect de identificare și cartare a turnurilor de pază și semnalizare romane din zona Someșului Mare. Cu prilejul perieghezelor pe șaua de legătură dintre „Custura Cetăţelei” și „Cetățea”, acesta a descoperit câteva fragmente ceramice mărunte, cu pietricele de cuarț în compoziție pe care le-a considerat ca fiind preistorice, sugerând astfel o locuire mai veche in această zonă.
În cursul anului 2013, o parte din membrii Clubului de Speologie Montană Baia Mare (Ioan Pop, Traian Minghiraș și Alexandru Mureșan), Viorel Coroianu și Leon Lazăr, împreună cu arheologul Carol Kacsó și Zamfir Şomcutean (conservator la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie) au cercetat locul numit „Custura Cetățelei” în vederea verificării informaţiei cu privire la existenţa unui zid realizat din blocuri de piatră. Cercetările întreprinse au relevat existența zidului, acesta fiind documentat arheologic (fotografii, desene, planuri), datarea lui fiind plasată, cu probabilitate, în secolele de mijloc ale mileniului II d.Chr. Totodată, au fost făcute și câteva observații privind structura celor trei porțiuni de zid vizibile atunci. În cursul acestor cercetări nu au fost descoperite alte tipuri de vestigii arheologice (ceramică, obiecte de metal etc.).
În anul 2018, cu prilejul unor noi cercetări arheologice de suprafață în zonă, Marius Ardeleanu (arheolog la MJIA), a descoperit pe pantele nord-estică, estică și sud-vestică a Custurii numeroase artefacte: fragmente ceramice din epoca târzie a bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), respectiv perioadei medievale (secolele XIII-XIV d.Chr.).
Pornind de la informațiile menționate mai sus, muzeul băimărean a întreprins, în perioada 2019-2022, săpături arheologice pe dealul „Custura Cetățelei” (campaniile din 2019-2020), peștera Șura Dracului (campaniile 2021-2022), peștera Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică (2022), cu mențiunea că cele două peșteri sunt situate arealul Custurii Cetățelei.
Bunurile culturale mobile descoperite în urma acestor investigații aparțin eneoliticului final/epocii timpurii a bronzului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 î.Chr.), epocii târzii a bronzului (cultura Suciu de Sus, a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), perioadei medievale (sec. XIII-XIV d.Chr.), precum și secolelor XVII-XVIII. Zidul de incintă ridicat în evul mediu a fost documentat pe întreaga porțiune păstrată, constatându-se că în mai multe locuri pietrele fasonate erau legate între ele cu mortar.
Cercetările din anul 2023 s-au desfășurat pe șaua de legătură dintre punctele Cetățea și Custura Cetățelei. Locul se găsește la 450 m est-nord-est de podul peste râul Lăpuș, care face legătura între localitățile Sălnița și Dealul Corbului.
Investigațiile arheologice au urmărit determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, a structurilor și a complexelor arheologice în acest punct. Pentru aceasta au fost deschise și cercetate două suprafețe cu dimensiuni diferite, una situată în capătul nord-estic al șeii de legătură, la intrarea pe Custura Cetățelei, iar cealaltă în capătul sud-vestic, spre Cetățea.
În prima suprafață a fost descoperită, în poziție secundară, în solul vegetal, o așchie de silex. În cea de-a doua au ieșit la iveală mai multe fragmente ceramice preistorice corodate, realizate din pastă grosieră și semifină, nedecorate. Alături de acestea s-au mai descoperit o aschie de silex și un fragment de mici dimensiuni de la un obiect nedeterminabil de cupru sau bronz. Atribuirea culturală a descoperirilor rămâne deocamdată neclară în lipsa unor elemente de datare sigure. Având însă în vedere faptul că pe Custura Cetățelei, dar și în cele două peșteri amintite mai sus, au fost identificate materiale aparținând culturilor Coțofeni și Suciu de Sus putem presupune că artefactele preistorice descoperite în această campanie arheologică aparțin uneia dintre acestea. Prezența materialelor arheologice preistorice pe șaua de legătură dintre Custură și Cetățea confirmă că și aceasta a fost locuită la începutul sau la finele epocii bronzului.
Săpături arheologice de mai mare întindere, care să releve intensitatea locuirilor, sunt preconizate pentru anul 2024, când intenționăm investigarea punctului Cetățea/Cetățuie.
Finanțarea săpăturilor arheologice din 2023 a fost asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (manager: dr. Viorel Rusu). Cercetările au fost coordonate de dr. Dan Pop, echipa fiind compusă din: dr. Tudor Tămaș, Codruța Valea (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie), dr. Alexandru Mureșan, Dragoș Conțiu, Tamás Pandi, Teodora Tămaș, Traian Minghiraș (Clubul de Speologie Montana din Baia Mare). O contribuție importantă la cercetările arheologice au avut elevii: Tudor Câmpeanu, Andrei Mureșan (Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare), Mara Tămaș (Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca) și Eliza Neacșu (Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca), precum și voluntarii Maria Magdalena Tămaș, Ramona Mureșan și Mădălin Erhan.
Mulțumim gazdelor noastre din Sălnița pentru posibilitatea organizării bazei arheologice pe terenul din gospodăria acestora: familia Bodea Ioan și Semida, precum şi inegalabilei amfitrioane Mara Mariţa (cunoscută ca tanti Marița).
Dr. Dan Pop – Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
