În politica românească, guvernele vin și pleacă, premierii își fac bagajele, miniștrii își predau birourile, iar partidele descoperă, periodic, frumusețea opoziției. Este un exercițiu democratic sănătos, chiar dacă pentru unii presupune despărțirea dureroasă de mașina de serviciu, de biroul confortabil și de alte mici bucurii ale vieții administrative. Există însă și o categorie aparte de personaje politice pentru care schimbarea guvernului pare să reprezinte doar o scurtă pauză publicitară între două mandate.
Avem un nou guvern, PNL și USR au trecut în opoziție, iar oamenii vechii puteri fac, firesc, un pas în spate. Corect până aici. Cei care au preluat guvernarea trebuie să vină cu propria echipă. Iarăși corect. Democrația funcționează și așa, nu doar prin discursuri solemne despre responsabilitate și interes național.
Problema începe atunci când politica de cadre seamănă mai degrabă cu o reuniune a absolvenților decât cu un proces serios de selecție. Aceleași nume, aceleași ambiții, aceleași scaune. Eventual alte ministere, pentru varietate. Să nu se plictisească nimeni.
În Maramureș, zvonurile privind viitoarele numiri au început deja să circule. Iar unul dintre numele vehiculate pentru un nou post de secretar de stat este Cosmin Butuza.
Dânsul pare să fi descoperit secretul longevității politice. Nu știm dacă există un manual, o formulă matematică sau o disciplină universitară dedicată acestui fenomen, dar dacă s-ar organiza un curs despre supraviețuirea în funcții guvernamentale, domnia sa ar putea susține lejer câteva seminare.
Indiferent de guvern, de premier, de minister sau de contextul politic, numele său reușește să revină în discuțiile despre funcțiile de la București. O performanță în sine, trebuie să recunoaștem, chiar dacă nu este neapărat performanța la care se gândesc contribuabilii atunci când aud despre reforma administrației.
Sunt oameni care își caută ani întregi vocația. Alții schimbă meserii, urmează cursuri, își actualizează CV-ul, încearcă să se reinventeze. Domnul pare să fi rezolvat această problemă încă de multă vreme. Vocația este una singură. Secretar de stat.
Ministerul este, până la urmă, un detaliu administrativ.
Desigur, nu putem exclude faptul că această consecvență cu care Cosmin Butuza este propus pentru funcții guvernamentale are la bază rezultatele activității sale. Este foarte posibil ca experiența acumulată și performanțele din mandatele anterioare să îi fi consolidat încrederea de care se bucură în mediul politic. Până la urmă, continuitatea într-o funcție publică nu trebuie privită automat ca un privilegiu, mai ales atunci când este susținută de competență și rezultate. Iar dacă acesta este cazul domnului Butuza, revenirea sa în atenția celor care fac propunerile pentru București are o explicație cât se poate de firească. Ar fi însă util ca aceste performanțe să fie cunoscute și publicului, pentru că o carieră administrativă atât de longevivă merită să fie evaluată nu doar prin numărul funcțiilor ocupate, ci și prin ceea ce a lăsat în urmă.
Și să nu fim nedrepți. Funcția are farmecul ei. Un birou respectabil, un costum bine călcat, deplasări oficiale, întâlniri importante, posibilitatea de a explica oamenilor cât de complicată este administrarea țării. Nu-i puțin lucru să te trezești dimineața cu sentimentul că statul român ar putea avea, din nou, nevoie de tine.
Sigur, experiența administrativă poate reprezenta un avantaj. Nimeni nu contestă dreptul unui fost demnitar de a reveni într-o funcție publică. Dar tocmai această experiență ar trebui să permită o evaluare serioasă a rezultatelor. Ce a construit? Ce a schimbat? Ce proiecte importante a dus la capăt? Ce beneficii concrete a adus județului pe care îl reprezintă politic?
Întrebări firești, nu atacuri personale. Mai ales când același nume revine periodic pe lista celor considerați potriviți pentru funcții guvernamentale.
Pe aceeași listă neoficială a propunerilor maramureșene apar însă și alte două nume, asupra cărora merită să ne oprim cu o perspectivă diferită.
Florian Sălăjeanu este vehiculat pentru o revenire în funcția de prefect al județului Maramureș. Practic, o întoarcere pe un scaun pe care îl cunoaște deja. Iar aici, lucrurile pot fi privite și dintr-un unghi pozitiv. Experiența acumulată într-o asemenea funcție contează, iar familiaritatea cu mecanismele administrației și cu problemele județului poate reprezenta un avantaj real.
În definitiv, dacă tot se vorbește despre continuitate administrativă, aceasta poate avea și beneficii atunci când este susținută de experiență și de capacitatea de a duce lucrurile mai departe. Florian Sălăjeanu nu ar avea nevoie de o perioadă lungă pentru a descoperi unde se află Prefectura, cum funcționează instituția sau ce responsabilități presupune funcția. Ar reveni într-un mediu cunoscut, ceea ce ar putea permite o reluare rapidă a activității.
Iar pentru Maramureș, un prefect care cunoaște deja administrația județeană poate fi un câștig, cu condiția ca această experiență să se transforme în eficiență și rezultate.
Un alt nume vehiculat este cel al lui Andreas Friedl, pentru o funcție de secretar de stat în Ministerul Sănătății.
În cazul său, discuția capătă o altă dimensiune. Andreas Friedl vine din domeniul medical, iar activitatea sa profesională a demonstrat că are capacitatea de a-și asuma responsabilități și de a face față unor provocări importante. Este genul de profil pentru care trecerea către o funcție guvernamentală poate avea o justificare profesională, nu doar politică.
Ministerul Sănătății este un loc în care experiența practică, înțelegerea realităților din sistem și contactul direct cu problemele pacienților și ale personalului medical ar trebui să cântărească mult. Un medic care cunoaște sistemul din interior poate aduce o perspectivă necesară în administrația centrală.
Dacă propunerea se va concretiza, îi dorim succes lui Andreas Friedl. Ar fi o oportunitate de a demonstra, la un alt nivel, ceea ce a arătat deja prin activitatea sa profesională. Iar succesul unui maramureșean într-o funcție importantă la București ar trebui să fie, înainte de orice apartenență politică, un motiv de satisfacție pentru județ.
Așadar, nu toate numele vehiculate trebuie privite cu aceeași doză de scepticism. Experiența poate justifica o revenire, competența profesională poate susține o promovare, iar continuitatea nu este, prin definiție, un lucru rău.
Problema apare atunci când continuitatea riscă să devină permanență, iar permanența începe să semene cu un drept câștigat asupra unei funcții publice.
Și aici ne întoarcem, inevitabil, la fascinantul caz Butuza.
Maramureșul nu duce lipsă de oameni pregătiți. Există profesioniști în administrație, economie, sănătate, educație și în numeroase alte domenii. Oameni care au construit instituții, au coordonat proiecte, au demonstrat competență și care ar putea reprezenta județul cu profesionalism în structurile centrale ale statului.
Cu toate acestea, impresia lăsată uneori de politica locală este că baza de selecție se termină, invariabil, la câteva nume cunoscute.
Nu contează câți oameni valoroși există în afara cercului politic. Important pare să fie cine se află suficient de aproape de masa la care se împart funcțiile atunci când se schimbă guvernarea.
Și poate că acesta este marele paradox al politicii de cadre. Partidele vorbesc permanent despre reformă, modernizare, profesionalizare și promovarea competenței, dar când trebuie să completeze organigramele, deschid același sertar. Uneori schimbă ordinea dosarelor. Alteori nici atât.
N-ar fi nimic rău dacă în acel sertar s-ar găsi, de fiecare dată, performanțe incontestabile. Numai că performanța nu se măsoară în numărul mandatelor, în fotografii de la întâlniri oficiale sau în abilitatea de a ocupa același tip de funcție sub guverne diferite.
Un secretar de stat nu trebuie să fie o recompensă pentru fidelitatea politică, o compensație pentru răbdare ori un premiu de consolare după o perioadă petrecută în afara administrației. Este o funcție publică importantă, plătită din bani publici, care presupune responsabilitate și rezultate verificabile.
Iar pentru Maramureș, întrebarea esențială nu este câți secretari de stat reușesc partidele să trimită la București, ci ce câștigă județul de pe urma prezenței lor acolo.
Pentru că o funcție la București poate fi o realizare personală. O investiție deblocată, un proiect finalizat, o problemă rezolvată pentru comunitate reprezintă însă o realizare publică. Iar diferența dintre cele două ar trebui să conteze enorm.
Florian Sălăjeanu ar putea avea ocazia să valorifice experiența unei funcții pe care o cunoaște. Andreas Friedl ar putea avea șansa să ducă experiența profesională din sănătate la nivelul deciziilor guvernamentale. Sunt perspective care merită întâmpinate cu deschidere și cu așteptări pe măsură.
Cât despre Cosmin Butuza, dacă zvonurile se confirmă și îl vom vedea din nou instalat într-un fotoliu de secretar de stat, poate că ar fi momentul să recunoaștem că avem în față un fenomen politic interesant. Nu neapărat o surpriză, ci o demonstrație de perseverență în relația cu administrația centrală.
Într-o țară în care se vorbește atât despre instabilitatea locurilor de muncă, iată că există și cariere pentru care schimbarea guvernului nu înseamnă neapărat schimbarea destinului profesional.
Noul guvern are nevoie de oameni capabili. Maramureșul are nevoie de reprezentare competentă. Iar contribuabilii au dreptul să știe ce primesc în schimbul salariilor plătite demnitarilor.
Fiindcă, până la urmă, problema nu este că domnul Butuza ar putea deveni din nou secretar de stat.
Problema este că, în politica românească, avem uneori impresia că se poate schimba orice. Guvernul, premierul, ministerul, programul de guvernare.
Numai lista celor care trebuie să ocupe funcțiile pare să fie trecută la patrimoniul național.
Dan Cristian COARDĂ
