În Maramureș, politica pare să descopere virtuțile dialogului tocmai când la București se negociază supraviețuirea unei noi formule guvernamentale. Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș și lider al PSD Maramureș, a ales să vorbească public, pe rețelele sociale, despre colaborarea sa cu senatorul liberal Cristian Niculescu-Țâgârlaș.
Mesajul vine cu doar câteva zile înaintea votului parlamentar pentru învestirea Guvernului Luca Niculescu, programat pentru 20 octombrie. O simplă coincidență de calendar? Poate. Dar într-o perioadă în care fiecare vot parlamentar contează, momentul ales pentru promovarea unei asemenea apropieri politice merită mai mult decât o privire grăbită.
În politica românească, timpul este uneori mai important decât declarația. Nu contează doar ce spune un politician, ci și când decide să spună. O strângere de mână poate fi un gest firesc de colaborare administrativă, dar aceeași strângere de mână, prezentată public într-un moment de tensiune guvernamentală, poate dobândi o semnificație politică suplimentară.
Gabriel Zetea a ales să vorbească pe rețelele sociale despre o altă manieră de a face politică în Maramureș. Una în care diferențele dintre partide ar trebui lăsate la o parte atunci când sunt în joc interesele județului. În centrul mesajului se află senatorul liberal Cristian Niculescu-Țâgârlaș, căruia președintele Consiliului Județean îi recunoaște inițiativa de a reuni, la începutul anului, reprezentanții parlamentari ai Maramureșului în jurul unor obiective comune.
„Așa văd eu politica făcută cu rost: să putem avea opinii diferite, dar când este vorba despre Maramureș, să știm să lucrăm împreună”, afirmă Gabriel Zetea.
Frumos spus. Aproape imposibil de contrazis.
Numai că politica nu se citește exclusiv în registrul intențiilor declarate. Uneori, contextul spune mai multe decât autorul mesajului. Iar contextul actual este unul dintre cele mai complicate pentru raporturile dintre PSD și PNL.
Marți, 20 octombrie, Parlamentul este programat să se pronunțe asupra învestirii Guvernului condus de premierul desemnat Luca Niculescu. Social-democrații sunt parte a formulei guvernamentale propuse, în vreme ce liberalii se află în afara acesteia. În asemenea condiții, dialogul dintre reprezentanții celor două partide capătă inevitabil și o dimensiune politică.
Nu există elemente care să demonstreze că mesajul publicat de Gabriel Zetea a fost conceput în legătură cu votul de învestitură. Dar apropierea calendaristică dintre cele două evenimente justifică o întrebare legitimă. Asistăm doar la promovarea unei colaborări administrative sau și la încercarea de a transmite că, dincolo de confruntările naționale, anumite punți politice locale trebuie păstrate?
Diferența nu este deloc neimportantă.
Gabriel Zetea nu este doar președintele Consiliului Județean Maramureș. Este și liderul unei organizații PSD care are propriile interese, propriile obiective și propria influență în arhitectura politică națională.
Cristian Niculescu-Țâgârlaș nu este doar un parlamentar preocupat de infrastructura județului. Este senator PNL, aparținând unei formațiuni care trebuie să își definească poziția față de noua formulă guvernamentală.
Prin urmare, apropierea lor publică poate fi interpretată în două registre. Unul administrativ, în care cooperarea urmărește susținerea proiectelor Maramureșului, și unul politic, în care relația dintre cei doi poate funcționa ca un canal de dialog între formațiuni aflate în competiție.
Cele două interpretări nu se exclud. Dar nici nu trebuie confundate.
Există, de altfel, un detaliu care face momentul și mai interesant. Gabriel Zetea a cerut public parlamentarilor PSD din Maramureș să condiționeze susținerea Guvernului Niculescu de asumarea unor măsuri privind costul energiei, reforma administrativ-teritorială și eliminarea privilegiilor din sistemul public.
Așadar, același lider politic transmite, aproape simultan, două mesaje. La București, susținerea trebuie negociată și condiționată. În Maramureș, colaborarea trebuie să depășească diferențele de partid. Nu este neapărat o contradicție. Poate fi o expresie a pragmatismului politic. Dar este și o demonstrație a felului în care limbajul politic se adaptează publicului și intereselor momentului.
Când se discută despre Guvern, condițiile devin esențiale. Când se discută despre Maramureș, consensul devine cuvântul de ordine.
Întrebarea este ce se întâmplă atunci când cele două realități ajung să se întâlnească.
Pentru că proiectele județului nu sunt independente de deciziile Guvernului. Finanțările, prioritățile investiționale și marile programe de infrastructură depind, într-o măsură importantă, de ceea ce se hotărăște la București.
Iar aici, relația dintre Gabriel Zetea și Cristian Niculescu-Țâgârlaș poate deveni un instrument de colaborare instituțională sau, dimpotrivă, un test al limitelor acesteia.
Să ne imaginăm că Guvernul Niculescu obține votul Parlamentului. În acest scenariu, PSD va avea responsabilități guvernamentale directe, iar Gabriel Zetea va putea solicita susținerea proiectelor Maramureșului prin reprezentanții propriului partid aflați în Executiv. Senatorul liberal va putea continua să promoveze aceleași investiții prin activitatea parlamentară și prin dialogul cu administrația județeană.
Ar fi un exercițiu de cooperare perfect legitim.
Numai că odată cu apropierea unor decizii concrete va apărea și întrebarea pe care politicienii preferă adesea să o amâne. Cine va revendica succesul? În România, consensul este de obicei generos când se împart promisiunile și considerabil mai zgârcit atunci când trebuie împărțite meritele.
Iar dacă noul Guvern va întâmpina dificultăți, colaborarea locală va fi supusă unei presiuni și mai mari. Liderii PSD vor trebui să explice deciziile propriului Executiv, în timp ce reprezentanții PNL vor avea libertatea de a le critica.
Va putea supraviețui parteneriatul din Maramureș unor asemenea divergențe?
Probabil că da, dacă va rămâne concentrat asupra unor obiective precis definite. Mult mai greu, dacă va începe să fie folosit ca argument în competiția pentru influență politică.
Există însă și o posibilitate mai puțin spectaculoasă, dar poate mai apropiată de realitate. Colaborarea dintre Zetea și Niculescu-Țâgârlaș să continue în domeniul proiectelor județene, în timp ce PSD și PNL își păstrează rivalitatea în restul vieții politice. Nu ar fi o revoluție. Ar fi ceea ce politica democratică ar trebui să permită în mod obișnuit. Adversarii pot avea obiective comune fără să devină aliați permanenți.
Ceea ce transformă însă acest episod într-un subiect editorial este tocmai nevoia de a promova public această normalitate.
Dacă un președinte de Consiliu Județean și un senator consideră că trebuie să explice comunității de ce au decis să lucreze împreună, înseamnă că politica a coborât suficient de mult ștacheta încât colaborarea elementară să pară o inovație.
Și poate că aceasta este cea mai acidă concluzie a întregii povești.
În Maramureș, am ajuns să discutăm despre faptul că politicienii pot sta la aceeași masă ca despre un proiect în sine. Deocamdată, masa este comună. Rămâne de văzut cât de comune vor fi responsabilitățile atunci când vor veni facturile politice.
Mai există un aspect care nu ar trebui ignorat. Mesajul de unitate lansat de Gabriel Zetea poate avea și rolul de a pregăti opinia publică pentru o perioadă în care alianțele, susținerile parlamentare și delimitările dintre partide vor deveni tot mai greu de explicat prin vechile discursuri electorale. Nu înseamnă că se pregătește o alianță locală PSD–PNL. O asemenea concluzie ar fi prematură. Înseamnă însă că liderii politici încep să-și construiască și să-și comunice relațiile dincolo de granițele formale ale partidelor, într-un moment în care stabilitatea politică națională depinde de negocieri și compromisuri.
Dacă Guvernul Niculescu va fi învestit, următoarele luni vor arăta cât de rezistentă este această arhitectură politică. Dacă votul va eșua, tensiunile de la București s-ar putea amplifica, iar mesajele locale despre colaborare vor fi puse într-o lumină diferită.
În ambele situații, Gabriel Zetea și Cristian Niculescu-Țâgârlaș vor avea de demonstrat că relația lor instituțională nu depinde exclusiv de conjunctura politică. Pentru moment, președintele Consiliului Județean a ales să pună public accentul pe ceea ce îi apropie, nu pe ceea ce îi desparte. Este un gest politic care poate fi citit ca o invitație la maturitate administrativă, dar și ca o poziționare atentă într-un peisaj aflat în schimbare.
Ceea ce va conta nu este cât de frumos se vorbește despre unitate înaintea votului de învestitură, ci cât de eficient vor colabora aceiași politicieni după ce voturile vor fi numărate și interesele de partid vor reveni în prim-plan. Pentru că în politică, mâinile întinse sunt ușor de fotografiat. Mult mai greu este să rămână întinse când începe împărțirea puterii. Iar Maramureșul are nevoie de ceva mai mult decât fotografii reușite, declarații împăciuitoare și lecții despre armonie oferite pe rețelele sociale.
Are nevoie de rezultate.
Până atunci, rămâne o întrebare pe care niciun mesaj de Facebook nu o poate lămuri. Asistăm la începutul unei politici locale mai mature sau doar la o repetiție generală pentru compromisurile politice care vor urma la București?
Răspunsul nu îl vom găsi în fotografiile de astăzi, ci în deciziile de mâine.
Dan Cristian COARDĂ
