Alegerile locale din 2028 par îndepărtate doar pentru cetățenii care își văd liniștiți de viață. Pentru o parte a clasei politice băimărene, viitorul a început deja. Nu oficial, desigur. Oficial, nimeni nu candidează, nimeni nu dorește vreo funcție și nimeni nu se gândește la fotoliul de primar. Toată lumea este doar profund preocupată de binele orașului. Atât de preocupată, încât binele orașului trebuie fotografiat, filmat și publicat aproape zilnic.
În ultima perioadă, rețelele sociale au devenit un soi de anticameră a Primăriei Baia Mare. Aici se fac încălzirea, întinderile politice și primele exerciții de imagine. Diverși actori locali descoperă, pe rând, că municipiul are străzi, cartiere, șantiere, probleme și cetățeni nemulțumiți. Descoperirile sunt prezentate cu solemnitatea unor mari anchete publice, chiar dacă unele dintre ele sunt cunoscute de ani întregi de oamenii care locuiesc acolo.
Se filmează o groapă, dar cadrul trebuie să îl cuprindă și pe cel care a găsit-o. Se fotografiază un trotuar deteriorat, dar adevărata miză pare să fie poziționarea corectă a celui care îl privește cu îngrijorare. Se arată o clădire abandonată, o parcare aglomerată sau un proiect întârziat, iar mesajul este aproape întotdeauna același. Orașul are o problemă, iar persoana din imagine a observat-o înaintea tuturor.
În politica digitală, simpla nemulțumire nu este suficientă. Ea trebuie regizată. Trebuie să existe o fotografie potrivită, o expresie gravă, un text calculat și, preferabil, o întrebare adresată cetățenilor. Ce părere aveți? Vi se pare normal? Până când mai tolerăm? Întrebările sunt lansate democratic, dar răspunsul dorit este, de regulă, unul singur. Nu este normal, iar cel care ne-a atras atenția merită urmărit, apreciat și poate, la momentul potrivit, votat.
Astfel începe precampania fără să înceapă. Nu avem candidaturi, dar avem profiluri de candidat. Nu avem programe electorale, dar avem postări tematice. Nu avem sloganuri, însă apar deja formule repetate, idei centrale și personaje construite cu grijă. Omul de teren. Omul care vede. Omul care ascultă. Omul care nu mai poate rămâne indiferent. Omul care, peste doi ani, va explica probabil că nu și-a dorit candidatura, dar a fost convins de numeroasele mesaje primite de la cetățeni.
Până atunci, fiecare postare își face datoria. O fotografie mai adaugă puțină notorietate. Un filmare mai fixează o imagine. O critică mai strânge câteva zeci de comentarii. Un răspuns politicos oferit unui cetățean mai construiește puțină apropiere. Cărămizile digitale sunt așezate una câte una, iar din ele se ridică încet imaginea viitorului candidat.
Este un PR personal discret doar prin faptul că nimeni nu îl numește PR personal. În rest, mecanismul este destul de vizibil. Se aleg subiectele sensibile, se măsoară reacțiile, se observă ce nemulțumiri produc indignare și ce teme nu interesează aproape pe nimeni. Politicianul își testează mesajele așa cum un comerciant își testează produsele. Ceea ce aduce reacții rămâne. Ceea ce nu produce audiență dispare.
Algoritmul a devenit, între timp, cel mai influent strateg electoral. El știe că o explicație serioasă despre bugetul local nu va provoca mare emoție, dar o fotografie cu o groapă poate genera revoltă instantanee. Știe că un proiect administrativ are nevoie de ani, avize și finanțări, în timp ce un clip critic are nevoie doar de un telefon și de o conexiune la internet. Știe că soluțiile sunt complicate, iar indignarea este rapidă și gratuită.
De aceea, în precampania digitală, problema trebuie să fie simplă, vinovatul cât mai ușor de intuit, iar salvatorul suficient de vizibil. Nu este nevoie ca acesta din urmă să ofere imediat o soluție completă. Este suficient să fie acolo, lângă problemă, privind-o competent. Administrația trebuie să explice, să justifice și să răspundă. Pretendentul trebuie doar să ridice din sprâncene.
Desigur, critica este necesară într-o comunitate democratică. Opoziția politică trebuie să semnaleze erorile administrației, iar cetățenii au dreptul să știe ce nu funcționează. Numai că între controlul public și spectacolul electoral există o diferență importantă. Ea poate fi observată atunci când problema orașului devine decor, iar politicianul devine subiectul principal al fiecărei imagini.
Baia Mare nu duce lipsă de probleme care pot fi fotografiate. Are suficiente pentru o campanie lungă, cu postări zilnice și transmisii live pentru toate gusturile. Ceea ce lipsește mai des este partea mai puțin spectaculoasă. Explicația concretă despre cum ar putea fi rezolvată problema, cât ar costa, ce obstacole există și cine își asumă rezultatul.
Este ușor să conduci orașul din fața camerei. Acolo nu există licitații contestate, bugete insuficiente, termene ratate, funcționari, avize, procese sau instituții care își pasează responsabilitatea. Există doar un politician, o problemă bine încadrată și câteva minute în care totul pare simplu. Adevărata administrație începe, însă, exact acolo unde se termină filmarea.
În următorii doi ani, băimărenii vor asista probabil la o multiplicare a preocupărilor civice. Vor apărea tot mai mulți oameni îngrijorați de trafic, curățenie, parcări, dezvoltare, cultură, economie, tineri și viitorul orașului. Unii vor merge prin piețe, alții prin cartiere, alții vor descoperi beneficiile dialogului direct cu cetățenii. Toți vor spune că nu este momentul pentru discuții electorale.
Va fi, desigur, o simplă coincidență că aceste preocupări cresc pe măsură ce anul 2028 se apropie.
La momentul potrivit, fotografiile vor deveni materiale de campanie, criticile se vor transforma în promisiuni, iar întrebările adresate cetățenilor vor primi răspuns sub forma unor candidaturi. Cei care astăzi spun doar ce nu merge vor începe să explice că sunt pregătiți să facă lucrurile să meargă. Cei care nu urmăresc nicio funcție vor accepta sacrificiul de a candida. Cei care nu își fac imagine vor descoperi, surprinși, că au deja una.
Precampania pentru Primăria Baia Mare a început, chiar dacă nimeni nu a tăiat panglica. Fotoliul de primar este încă ocupat, alegerile sunt încă departe, iar candidaturile nu sunt anunțate. În spațiul virtual, însă, aspiranții și-au ocupat deja locurile.
Deocamdată nu cer voturi. Cer doar distribuiri.
Dan Cristian COARDĂ
