Într-o lume în care școala este adesea măsurată în note, examene și rezultate, rămâne esențial să ne amintim că educația adevărată începe dincolo de manuale. Ea se clădește în răbdare, în caracter, în curajul de a spune adevărul, în puterea de a rămâne drept atunci când drumul pare mai ușor prin compromis.
Textul de mai jos, cunoscut în întreaga lume ca o scrisoare atribuită lui Abraham Lincoln către profesorul fiului său, este mai mult decât un mesaj către un dascăl. Este o lecție despre ceea ce ar trebui să primească fiecare copil la început de drum. Nu doar cunoștințe, ci repere morale, încredere, sensibilitate și forța de a rămâne om.
La început de an școlar, sau în orice moment în care vorbim despre copii, părinți și profesori, aceste rânduri merită citite cu atenție. Pentru că, dincolo de autor, mesajul rămâne actual. Școala nu formează doar minți, ci caractere.
Când fiul lui ABRAHAM LINCOLN mergea pentru prima dată la școală, el, PREȘEDINTELE AMERICII, scrie o scrisoare profesorului care va veghea educația copilului. Iată ce le pretinde el ca părinte profesorilor:
„Fiul meu începe școala astăzi. Totul va fi nou și ciudat pentru el pentru o perioada și va rog sa fiți blând cu el. Este o aventura care ar putea sa îl plimbe prin mai multe continente. Toate aventurile vor include cel mai probabil războaie, tragedii și suferință. A trăi această viată necesită credință, iubire și curaj. Fiul meu va trebui sa învețe că nu toți oamenii sunt sinceri și onești.
Învățați-l, dacă puteți, minunăția cărților; totuși, dați-i și timp să se gândească la misterul etern al păsărilor cerului, al albinelor de sub soare și al florilor de pe câmp.
În scoală, învățați-l că e mult mai onorabil să eșueze decât să trișeze…
Învățați-l să aibă încredere în propriile-i idei, chiar dacă ceilalți îi spun că se înșală. Învățați-l așa fie amabil cu oamenii amabili și dur cu cei duri.
Încercați să-i dați fiului meu tăria de a nu urma mulțimea, să nu urmeze turma…
Învățați-l să-i asculte pe toți oamenii, dar învățați-l, de asemenea, să selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevărului și să păstreze doar ce e bun.
Învățați-l, dacă puteți, cum sa râdă când e trist…
Învățați-l că nu e nicio rușine în a plânge.
Învățați-l să fie grijuliu cu cinicii și să fie atent la lingușitori.
Învățați-l să-și „vândă” creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preț pentru sufletul lui.
Învățați-l să-și astupe urechile la bârfă și să lupte când crede ca lupta este soluția.
Tratați-l gentil, dar nu-l protejați, deoarece numai testul focului face oțelul bun.
Lăsați-l sa aibă curajul de a fi nerăbdător.
Învățați-l să aibă întotdeauna încredere în el însuși, deoarece, apoi, va avea încredere în umanitate.
Aceasta este o cerință mare, dar vedeți, totuși, ce puteți face; este așa un copil de treaba, fiul meu!”
