Despre poetul Mihai Eminescu s-au scris, se scriu şi se vor scrie vrute şi nevrute. Despre jurnalistul care a fost Mihai Eminescu se scrie mult mai puţin. Cred că e interesant să vedem prin ochii lui Eminescu clasa politică a finalului de secol nouăsprezece în Romania. Cu un efort de imaginaţie minimal fragmentele de editorial publicate în presa vremii de către poet, le putem potrivi vremurilor noastre. E bine să facem acest exerciţiu mental ca să vedem ce s-a schimbat în peste 130 de ani în Romania noastră politică. Fiecare va trage concluzia pe care o doreşte. Noi nu comentăm nimic. Dăm publicităţii câteva fragmente din editorialele poetului ce se referă la lumea politică pe care a cunoscut-o parcă prea bine.
“…Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos. Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40 la sută, că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele, că cei ce sunt pentru independenţa alegerilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme, încât aceste mii de oameni să voteze comandei de la Bucureşti, că se va specula averea statului la bursă, că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Constanţa, care nu face nici 5 milioane şi că patru milioane din preţul de cumpărătura se va împărţi între membrii Adunărilor, că se va constata cum că o samă de judecători şi de administratori în România sunt tovarăşi de câştig cu bandiţi de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea, lumea ar fi râs de dânsul şi, totuşi, nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar…”.
„…Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe străzi, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie… Funcţiunile publice sunt… adesea în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti”.
“… Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei”.