Clasamentul publicat de Federația Română de Fotbal pentru academiile de copii și juniori ridică o întrebare legitimă la Baia Mare. Ce se întâmplă, de fapt, cu fotbalul juvenil din cadrul CS Minaur? Nu vorbim despre impresii, orgolii locale sau contre de tribună, ci despre cifre oficiale. În ediția 2026 a clasificării FRF, CS Minaur Baia Mare ocupă locul 84 din 130 de cluburi evaluate, cu 40,07 puncte din 100 posibile. Pentru un club susținut din resurse publice și care ar trebui să reprezinte un reper sportiv al municipiului, poziția este greu de apărat.
Declinul este și mai greu de ignorat când privim evoluția ultimilor ani. În 2024, CS Minaur Baia Mare se afla pe locul 57, cu 45,20 puncte. În 2025, clubul a coborât pe locul 66, cu 48,05 puncte, iar în 2026 ajunge pe locul 84, cu 40,07 puncte. Dincolo de variațiile de punctaj, direcția în clasament este evidentă, o alunecare constantă spre zona mediocră a fotbalului juvenil românesc.
Într-un asemenea context, întrebarea privind banii investiți de comunitatea băimăreană nu este doar justificată, ci necesară. Atunci când o structură sportivă funcționează în cadrul unui club municipal sau beneficiază de sprijin public, performanța nu mai poate fi tratată ca o chestiune internă, lăsată exclusiv la discreția conducerii. Banii publici cer transparență, obiective măsurabile și responsabilitate. Iar atunci când rezultatele oficiale arată o cădere de pe locul 57 pe locul 84 în doar doi ani, explicațiile nu pot fi înlocuite cu tăcere, comunicate festive sau justificări de conjunctură.
Mai există un detaliu care, deși poate părea minor la prima vedere, spune multe despre felul în care este gestionată identitatea acestei structuri. Dacă academia aparține de CS Minaur Baia Mare și funcționează în logica unui club susținut de municipalitate, atunci numele, comunicarea publică și imaginea instituțională trebuie să reflecte acest lucru. Confuzia dintre „Academia Minaur” și formule precum „Academia de fotbal Minerul Baia Mare” nu este doar o problemă de branding. Este o problemă de asumare. Când primești bani publici și reprezinți o structură sportivă a comunității, nu ai libertatea morală de a amesteca identitatea clubului municipal cu proiecte, nostalgii sau interese paralele.
Aici nu este vorba despre a contesta munca antrenorilor de la bază sau efortul copiilor. Dimpotrivă. Copiii și juniorii sunt cei care merită protejați de improvizație. Ei sunt motivul pentru care această discuție trebuie purtată serios. Un copil care intră într-o academie de fotbal are nevoie de condiții, metodologie, continuitate, competiție reală, antrenori susținuți și o conducere care înțelege că dezvoltarea sportivă nu se face din inerție. Fotbalul juvenil nu poate funcționa pe jumătăți de măsură, pe orgolii personale sau pe management de avarie.
Clasificarea FRF nu este un trofeu în sine, dar este un indicator. Măsoară criterii, compară structuri, arată unde se află fiecare club în raport cu standardele fotbalului juvenil din România. Iar când acest indicator îți spune, an după an, că pierzi teren, un management responsabil nu caută scuze, ci soluții. Se uită la organigramă, la strategie, la pregătirea antrenorilor, la infrastructură, la relația cu părinții, la traseul juniorilor spre seniori și la modul în care sunt folosiți banii.
Municipalitatea Baia Mare are obligația să privească atent această situație. Nu pentru a vâna vinovați de ocazie, ci pentru a cere un plan clar de redresare. Ce obiective are academia? Cine răspunde pentru îndeplinirea lor? Ce sume se cheltuie și pentru ce? Care este strategia pentru următorii trei ani? Câți juniori ajung spre echipele de seniori? Ce se face concret pentru ca Baia Mare să nu rămână doar cu nostalgia unui nume, ci să reconstruiască fotbalul pe baze sănătoase?
CS Minaur Baia Mare nu își permite luxul delăsării. Nu într-un oraș cu tradiție sportivă, nu într-o comunitate care susține financiar clubul și nu într-un moment în care fotbalul juvenil are nevoie de rigoare, profesionalism și viziune. Locul 84 nu este o condamnare definitivă, dar este un semnal de alarmă. Iar semnalele de alarmă ignorate se transformă, de obicei, în crize.
Ceva trebuie schimbat. Nu de dragul imaginii, nu pentru a bifa o reacție publică și nu pentru a calma nemulțumirile de moment. Trebuie schimbat pentru copiii care vin la antrenamente cu speranță, pentru părinții care investesc timp și încredere, pentru comunitatea care susține acest club și pentru ideea că fotbalul băimărean poate avea din nou direcție. Academia trebuie să fie Minaur, nu un proiect cu identitate confuză. Trebuie să fie a orașului, a copiilor și a performanței, nu a intereselor mărunte. Iar dacă actualul drum duce spre cădere, atunci datoria celor care administrează sportul băimărean este să schimbe drumul.
Dan Cristian COARDĂ
