În politica maramureșeană, unde orgoliile sunt uneori mai înalte decât Gutâiul, iar răbdarea alegătorilor mai subțire decât gheața de pe pârtie, asistăm la un fenomen interesant. Alesul care pare să muncească mai mult pentru propria excludere decât pentru comunitatea care îl plătește.
Membru al unei formațiuni aflate la guvernare, personajul nostru pare hotărât să demonstreze, zi de zi, că disciplina de partid este o simplă recomandare, nu o regulă. Cu o consecvență demnă de cauze mai bune, își construiește atent profilul de opozant intern, de haiduc digital care luptă cu sistemul… din interiorul lui. Ar fi de râs dacă n-ar fi, pe alocuri, de plâns.
În urbe, cetățenii îl reclamă frecvent pentru absența din problemele concrete ale comunității.Drumurile nu se repară cu live-uri, investițiile nu se aprobă prin story-uri, iar administrația nu se face din comentarii aprinse la miezul nopții. Cu toate acestea, alesul nostru pare convins că activitatea online ține loc de activitate publică.
Recent devenit viral, postează la orice oră, îndeamnă la acțiuni diverse, adună o „ceată” recrutată din social media și se poziționează drept apărătorul poporului. Retorica este inflamată, tonul eroic, iar decorul invariabil digital. Numai că istoria noastră, atât de des invocată în discursurile patriotarde, are o regulă simplă. Iubește loialitatea și pedepsește trădarea. Fie ea și ambalată în hashtaguri.
Partidul din care face parte pare, cel puțin deocamdată, incapabil să ia o decizie clară. Probabil calculele de imagine cântăresc mai greu decât principiile. Într-o epocă în care scandalul produce engagement, iar radicalismul aduce vizualizări, tentația de a lăsa lucrurile în suspensie poate părea convenabilă. Dar politica nu este un reality show, iar administrația nu e un concurs de popularitate online.
Astăzi e, într-adevăr, simplu să devii influencer. Nu îți trebuie neapărat studii solide, nici experiență administrativă. Îți trebuie un telefon, o conexiune bună și convingerea fermă că deții adevărul absolut. Urmăritorii pot fi adunați rapid, iar like-urile pot crea iluzia legitimității. Însă între notorietate și competență rămâne o distanță pe care nu o acoperă niciun algoritm.
Problema reală nu este că un ales critică sau că își exprimă opiniile. Critica este esența democrației. Problema apare când energia este consumată aproape exclusiv în construirea unei imagini de rebel, în timp ce responsabilitățile administrative sunt împinse la periferie. Mandatul nu este un abonament la popularitate, ci un contract cu cetățenii.
Poate că, într-adevăr, miza finală este o repoziționare politică, o trecere strategică spre opoziție, unde discursul radical este mai bine primit. Poate că asistăm la un preludiu al unei noi cariere, clădite pe indignare permanentă. Sau poate că este doar o strategie de autopromovare dusă la extrem.
Cert este că Maramureșul nu are nevoie de haiduci de tastatură, ci de oameni care să-și facă treaba. Restul e zgomot de fond. Iar zgomotul, oricât de tare ar fi, nu ține loc de administrație.
MaramuresOnline.ro