Prima dată când am intrat într-un studio de radio am simțit că pășesc într-o lume în care timpul are altă măsură. Lumina caldă, liniștea dinaintea intrării în direct, căștile așezate peste urechi și acel microfon care părea să respire odată cu mine. Când am rostit primele cuvinte, am înțeles că vocea poate deveni punte între oameni care nu se văd, dar se simt. Din acel moment, radioul nu a mai fost doar o profesie. A devenit parte din mine.
Din 1994 și până în 2012, microfonul a fost universul meu. Am realizat emisiuni de divertisment, programe muzicale, știri, transmisiuni speciale. Am trăit emoția fiecărei intervenții live, tensiunea informației de ultim moment, bucuria mesajelor venite de la ascultători. Radioul m-a învățat rigoarea, disciplina și responsabilitatea cuvântului rostit. M-a învățat să ascult înainte de a vorbi și să simt dincolo de voce.
Au fost ani în care studioul a fost a doua mea casă. Ani în care colegii mi-au devenit familie. Oameni de o calitate profesională și umană rară, caractere puternice, personalități autentice. Împreună am construit emisiuni, am depășit crize tehnice, am improvizat când era nevoie și am învățat că, atunci când rămâne doar vocea, rămâne de fapt esența.
Drumul meu profesional nu s-a oprit la radio. Am făcut presă scrisă, am lucrat în televiziune, am descoperit dinamica mediului online, iar astăzi comunic și prin podcast. Fiecare etapă m-a format, m-a provocat și m-a ajutat să înțeleg mai bine mecanismele comunicării moderne. Am învățat să scriu pentru hârtie, să vorbesc pentru cameră, să gândesc pentru mediul digital. M-am adaptat tehnologiei și noilor formate, pentru că presa înseamnă evoluție continuă.
Și totuși, dincolo de toate aceste experiențe, prima dragoste rămâne eternă. Radioul a fost începutul. Radioul a fost locul în care am simțit pentru prima dată că aparțin cu adevărat unei profesii. A fost spațiul în care emoția era directă, nefiltrată de imagine, necosmetizată de montaj. Doar vocea și ascultătorul. Radioul a rămas marea mea iubire.
Poate pentru că radioul are o magie pe care niciun alt mediu nu o poate reproduce complet. Creează intimitate fără să ceară imagine. Îți permite să fii sincer, vulnerabil, autentic. Îți oferă șansa de a intra în casele oamenilor doar prin vibrația vocii. De a fi alături de ei dimineața, în trafic, la serviciu sau seara, în liniștea propriei locuințe.
Nu este întâmplător că pe 13 februarie este celebrată Ziua Mondială a Radioului, proclamată oficial de Organizația Națiunilor Unite în 2013. Radioul rămâne unul dintre cele mai accesibile și influente mijloace de comunicare din lume. Peste două treimi din populația globului are acces la cele peste 40.000 de posturi de radio care emit la nivel internațional. Trei sferturi dintre gospodării dețin un aparat de radio, inclusiv în țările în curs de dezvoltare. În Europa, radioul este ascultat în medie trei ore pe zi, iar peste 80 la sută dintre adulți îl ascultă alături de familie.
Dincolo de cifre, radioul rămâne emoție. Pentru mine, va rămâne mereu locul unde am învățat să comunic cu inima. Indiferent câte formate noi voi explora, știu că, undeva în mine, va exista mereu acea lumină roșie aprinsă din studio și acel microfon care a transformat o pasiune într-o viață.
Dan Cristian COARDĂ
