Circulă pe social media în aceste zile un text, aparent scris de o adolescentă, Renata, tare bine redactat, care face o radiografie interesantă a școlii din România. Mi-ar plăcea enorm să îl citească oamenii politici, cei care iau decizii și schimbă legislația în interesul nu știu cui. Ar fi interesant să îl citească și profesorii, poate mai trag ușor cu urechea la problemele elevilor. Poate îl citesc și părinții. Și cei care spun că nu are cine să ne plătească pensia. Am susținut mereu că ai noștrii copii sunt fabuloși. Mult mai deștepți decât noi. Eșuăm noi ca societate și ca factori decidenți. Sper să vină și vremea lor, a copiilor. Să nu îi păteze nimeni. Să fie curajoși și neinfluențați.
Avem școli în mediu rural cu toaletă în curte, fără apă potabilă, cu mobiler de pe vremea mea, în care totuși, se tin ore. Copiii merg pe jos km întregi, prin frig și noroaie să își facă un rost în viață. Și în privința lor, statul a eșuat.
Dan Cristian Coardă
”Am luat bacalaureatul cu brio. Dar, dragă școală, ai eșuat în ceea ce mă privește. Am fost prieteni timp de 12 ani, am crescut împreună, dar nu m-ai învățat nimic. 12 ani de școală în care nu ai reușit să mă înveți nimic.
Dragă școală, îtî mulțumesc, ai încercat să mă educi, dar sunt un eșec al limitărilor tale. Și cel mai trist este că nu sunt singurul eșec. Dar nu e vina ta. Dragă școală, nu ești stăpână pe tine, nu este vina ta că nu există oameni capabili care să te îndrume. Ești mama tuturor puștilor din România, dar în același timp ești dovada că societatea nu vrea ca acești puști să își contureze un viitor, astfel încât tu să evoluezi.
Dragă școală, alături de tine am cunoscut sute de persoane, mi-am cunoscut cei mai buni prieteni, alături de tine am trăit multe clipe pe care nu le voi uita niciodată. Dar sunt un eșec exemplu al mediocrității tale. Nu mi-ai deschis nicio ușă, nu mi-ai dat niciun sfat, nu mi-ai aratat drumul corect. Nu ai făcut nimic pentru mine. Ai stat lângă mine 12 ani, te-ai uitat la mine, ai râs alături de mine, ai plâns alături de mine, dar nu mi-ai spus nimic. M-ai lăsat să mă descurc singur, să mă maturizez singur, să devin responsabil singur. Tu doar ai tăcut și te-ai prefăcut că e meritul tău. Nu e! În 12 ani, nu m-ai învâțatat absolut nimic. Da, știu să scriu, să calculez, să număr, dar nu pentru că mi-ai vrut binele, ci pentru că era normal să știu să fac cele enumerate anterior. În același timp, m-ai stresat pentru fiecare examen din viața mea, dar nu m-ai învățat cum să mă organizez ca să fie totul bine. Nici nu m-ai învățat ce e bine să mănânc, ce tratamente trebuie să iau pentru o banală răceală, sau mai important, cum să mă feresc de ea. Nici cum să am grijă de banii mei, dar în schimb ai știut cum să mă arunci în câmpul muncii să ai știut să râzi de mine atunci când, deși îi aveam, nu am știut să îmi gestionez banii. Nici măcar nu m-ai ajutat să îmi găsesc un talent, ai râs de toate dorințele mele și de visurile mele.
Ce m-ai învățat în schimb? Să mă uit cu dezgust și să râd de toți cei ce au luat notă mai mică decât am luat eu la bacalaureat, să mă uit cu invidie și să spun că ”nu e pe merit” la cei ce ce au luat note mai mari decât mine. Dar eu nu o să fac asta. Pentru că bacalaureatul nu arată cât de capabil ești, ci arată felul în care a eșuat școala cu toți puștii ei. Am învățatat pentru bac într-o săptămână, alții au învâțatat mai bine de un an și au note mult mai mici. Pentru că bacalaureatul nu este despre merit, ci despre cine rezistă cel mai bine presiunii.
Dragă școală, de mine ți-ai bătut joc. Dar te rog, nu-ți mai bate joc de ceilalți. Nu îi lăsa să lupte singuri pentru pasiunile lor. Tu ar trebui să fii cea ce îi împinge de la spate și cea care îi încurajează pe puști atunci când aceștia simt că nu mai pot. Uită de mine, am fost doar un trecător. Dar nu uita, dacă vrei să te vindeci, ai nevoie de cei de care acum râzi. Tu rămâi pe loc, ei cresc și într-o zi te vor conduce. Nu îi lăsa să își bată joc de tine, doar pentru că sunt un nou eșec al tău.
Totuși îți voi mulțumi pentru cei 12 ani în care, nu datorită ție, dar prin intermediul tău, am râs, am cunoscut oameni faini, am cunoscut cel mai bun invățător si câțiva profesori foarte buni, dar care din pacate sunt tot victime ale sistemului. De una singură, am reușit să îmi găsesc un drum, însă o să rămâi mereu în sufletul meu drept simbol al adolescenței, dar, în ciuda vieții frumoase pe care o am, simbolul adolescenței mele este un eșec.
A ta viitoare anonimă, Renáta”.
(text preluat și adaptat)
