La Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației poate fi văzut un Tetraevanghel scris în anul 1690, un obiect de patrimoniu care ilustrează practica realizării cărților înainte de răspândirea tiparului. În sens specific, manuscrisul reprezintă o carte scrisă de mână, realizată anterior inventării tiparului sau în contexte în care acesta nu era utilizat.
”Dacă până acum nu ați avut ocazia să vedeți un manuscris , vă prezentăm piesa zilei, de la Centrul Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul din Sighetu Marmației, un Tetraevanghel scris în 1690! O semnificație mai specifică a termenului este aceea de carte scrisă înainte de inventarea tiparului ori în lipsa acestuia, sau o copie de mână (executată de copiști) a unei asemenea cărți.
Suportul folosit pentru cele mai vechi manuscrise cunoscute este papirusul. În Grecia și Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor și curele a mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport foaia de pergament.
Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri).
În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă”, arată Centrul Cultural Pastoral.