Artistul vizual Ioan Borlean oferă publicului sighetean o expoziție de excepție, alcătuită din lucrări ce explorează simbolurile identitare prin limbajul rafinat al artei heraldice.
În cadrul evenimentului, moderat de Ionică Mariș, au fost invitați să ia cuvântul: pr. drd. Dan Sidău, prof. dr. Ioan Petrovai, arh. Dorel Cordoș și prof. dr. Ioan Dorel Todea, fiecare subliniind atât valoarea artistică, cât și relevanța culturală a demersului lui Ioan Borlean.
Selecția blazoanelor expuse a fost realizată după criterii estetice, dar și în virtutea unor legături de prietenie cu descendenți ai familiilor nobiliare din veacurile trecute, fiind alese reprezentări cât mai variate ale elementelor ce compun un blazon.
Blazonul – numit și stemă sau herb – este un simbol heraldic cu profunde semnificații identitare, care exprimă istoria, valorile și continuitatea unei familii, localități sau instituții. Apărut în Evul Mediu, când cavalerii își marcau scuturile și veșmintele cu însemne distinctive pentru a fi recunoscuți pe câmpul de luptă, blazonul s-a transformat, de-a lungul secolelor, într-o emblemă nobiliară transmisă din generație în generație, păstrând memoria originii și a prestigiului.
În forma sa tradițională, un blazon este alcătuit dintr-un scut pe care se află culori și simboluri specifice, însoțite uneori de un coif, o coroană, un motto și de susținători – animale, îngeri sau figuri mitologice. Fiecare element are o semnificație bine determinată: leul sugerează curajul, crucea exprimă credința, spada simbolizează dreptatea, iar albastrul este asociat loialității și nobleței.
În Maramureș, heraldica a cunoscut o dezvoltare aparte, influențată de tradiția nobilimii locale și de strânsele legături istorice cu Regatul Ungariei. Începând cu secolele XIV–XV, numeroase familii nobiliare maramureșene au primit diplome de înnobilare și blazoane proprii, ca recunoaștere a meritelor militare sau a serviciilor aduse coroanei. Totodată, și orașele din regiune au dezvoltat steme reprezentative, purtând simboluri ce oglindesc specificul locului. (Astfel, actuala stemă a județului Maramureș include poarta maramureșeană și biserica de lemn – embleme ale identității culturale –, alături de elemente naturale precum munții și apele, care evocă frumusețea și bogăția zonei).
Astăzi, blazonul nu mai îndeplinește un rol militar sau juridic, însă rămâne un reper de identitate și mândrie istorică. El evocă rădăcini, tradiții și continuitatea unui neam. În Maramureș, unde legătura cu trecutul este deosebit de puternică, interesul pentru heraldică și genealogie persistă, fiind o componentă vie a patrimoniului cultural.
Blazonul nu reprezintă doar o imagine artistică, ci o veritabilă formă de memorie vizuală. În Maramureș, simbolurile heraldice transmit istoria nobilimii românești, spiritul liber al oamenilor locului și respectul profund pentru tradiție. Prin culori, figuri și compoziții, blazoanele spun povestea unei lumi întemeiate pe onoare, credință și demnitate.
Artistul Ioan Borlean precizează: „În familia maramureșeană, blazonul și steagul sunt elemente de afirmare a mândriei și a neamului din care provii. Steagul reprezintă identitatea, miniaturizată, a unei localități sau a unei regiuni. Această tematică a fost pentru mine o provocare începută cu mulți ani în urmă, căutând o rezolvare artistică fundamentată pe documentare culturală, istorică și etnografică. Am identificat mai multe categorii de steaguri: steaguri identitare ale comunităților locale, steaguri de vale – ale comunităților așezate de-a lungul aceleiași văi, unite prin trăsături comune –, precum și steaguri ale unor personalități istorice. Din multitudinea elementelor identitare am ales combinațiile cromatice prezente adesea în țesăturile de lână folosite la confecționarea traistei sau desagilor de sărbătoare, obiecte realizate cu grijă și atenție, distincte de textilele de uz cotidian.”
Prin diversitatea mijloacelor artistice – simboluri, iconografie, pânze de mari dimensiuni – Ioan Borlean readuce în prim-plan identitatea culturală a Maramureșului voievodal și legătura sa profundă cu satul natal și tradiția strămoșească.
Expoziția „Steme identitare” oferă, prin întreaga operă a artistului, o veritabilă lecție de istorie, o sinteză vizuală a identității unui ținut cu personalitate puternică, cu tradiții și obiceiuri unice, cu oameni aleși. Este, în același timp, o invitație la redescoperirea mândriei de a aparține unui popor liber, demn și nobil.
Prof. Dr. Ioan Dorel TODEA
Foto: Vasile Timur Chiș și dr. Sorin Markus