Așa ar fi răspuns o fetiță din Baia Mare în 1979, când Rodica cucerea cu echipa României prima medalie de aur la un Campionat Mondial din istoria gimnasticii artistice românești) sau un an mai târziu, când fetele veneau de la Moscova cu medalia de argint olimpică. Fetițele din Arad voiau să fie Trudy (Gertrud Emilia Eberle), cele din Sibiu doreau să fie Melitta Ruhn, cele din Onești voiau să fie Nadia sau Dumitrița Turner, iar cele din București Marilena Vlădărău. Nu-i puțin lucru să-ți cânte imnul pe un podium de premiere la un Campionat Mondial, nu-i de colea să te bați cu lumea pentru laurii olimpici.
Rodica Dunca este una dintre sportivele cu care Maramureșul se mândrește sau cel puțin cei care au puțin habar de sport. A primit din partea lui Nea Nicu Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a pentru argintul olimpic, a primit și titlul de Cetățean de onoare al Băii Mari.
Astăzi, Rodica a lansat cartea Flick-flack-uri printre amintiri, o poveste a gimnasticii băimărene. Am fost prezent cu fizicul și cu sufletul, mai ales că am și bătut-o la cap o vreme că merită să scoată o carte, că merită să cunoască și alții ă se poate visa, că se poate ajunge sus cu multă muncă. Sincer, chiar sunt mândru de prietenia cu Rodica Dunca și-i mulțumesc pentru asta.
La 10 ani nu poți înțelege totul, însă poți înțelege destule. Mai ales dacă vezi. Și uite că, în acele vremuri, cu o hardughie Venus 5 pe o măsuță, cu celebrul pește de sticlă și mileul aferent, cu patru inimi adunate în jurul unei mese și ochii ațintiți spre televizor, am văzut strălucire chiar și în alb-negru. Echipa de gimnastică artistică a României a cucerit prima sa medalie de aur din istorie la Campionatele Mondiale, tocmai în America, la Forth Worth, în statul Texas. Toți știau de serialul Dallas, care începuse în 1978, toți aveau să știe numele fetelor de aur din echipa de gimnastică artistică a României: Nadia Comăneci, Rodica Dunca, Emilia Eberle, Melita Ruhn, Dumitrița Turner și Marilena Vlădărãu. Ba chiar eram la noi acasă și mai ocoși. mai mândri, că Rodica Dunca e din Baia Mare.
Erau vremuri în care mai făceam și noi calcule cu pixul sau creionul, pe hîrtie, știam că Rodica a obținut al doilea total din echipa noastră după Melita, la egalitate cu Emilia, mai știam că Nadia era accidentată, cam tot ceea ce ni se spunea atunci la televizor. Vă mai aduceți aminte de ruoaica Nellie Kim și de nemțoiaca Maxi Gnauck? Ele au fost primele la individual compus, apoi a fost Melita, Maria Filatova (URSS) și pe cinci a venit Rodica noastră. Pe cinci în lume, să ne înțelegem.
Mai apoi, după Mondiale, au venit și alte competiții, a fost argintul pe echipe de la Jocurile Olimpice de la Moscova și toate celelalte performanțe obținute de Rodica. Am ajuns s-o cunosc mult mai târziu pe Rodica. Am văzut-o la teatru în corpul de balet, ne-am intersectat la diverse evenimente sportive sau festivități unde era invitată de onoare. Iar la un moment dat chiar îi spuneam că merită să scrie o carte despre activitatea ei, pentru că are ce scrie, are cu ce se lăuda. Și mă bucur enorm că a făcut-o și îi mulțumesc pentru asta. O carte care merita scrisă și care merită citită.
Mircea GRUMAZ
