O decizie comună a Ministerului Sănătății și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) deschide un nou front de dispută în sănătatea românească, de această data vorbim de reducerea nivelului de compensare pentru mai multe medicamente utilizate zilnic de milioane de pacienți. Măsura, justificată oficial prin „eficientizarea cheltuielilor”, riscă să se transforme într-un șoc financiar pentru bolnavii cronici și într-o criză de încredere între stat și pacienți.
Lista medicamentelor compensate suferă modificări majore. Substanțe active aflate până acum pe lista A, unde pacienții beneficiau de compensare de 90–100%, sunt transferate în lista B (compensare 50%) sau chiar în lista D (compensare 20%). Consecința este directă, așadar pacienții vor plăti din buzunar între 6 și 500 de lei pe lună pentru un singur tratament.
Exemplele sunt grăitoare:
- Rosuvastatina (colesterol) crește de la 20 la 33 lei/lună,
- Candesartan (hipertensiune) de la 17 la 30 lei,
- Entecavir (hepatită cronică) de la 0 la 32 lei,
- Lenalidomidă (mielom multiplu) de la 0 la 237 lei.
Pentru un pacient cu tratamente multiple, costurile se pot acumula dramatic.
CNAS: „Impactul este moderat”
CNAS a reacționat prompt, acuzând apariția unor „informații eronate” privind o creștere de sute de lei pe lună. Instituția precizează că doar 13 medicamente sunt vizate și că, în medie, contribuția personală ar crește cu aproximativ 9 lei pe cutie. Totodată, categoriile vulnerabile, copii, gravide, tineri fără venituri, pensionari cu venituri mici, ar rămâne protejate.
Oficial, măsura urmărește „echilibrarea bugetului” și extinderea accesului la medicamente pentru mai mulți pacienți, în cadrul acelorași resurse.
Reforma promisă de premier și realitatea din farmacii
Premierul Ilie Bolojan și-a exprimat recent sprijinul pentru medicamentele generice, acuzând un „supraconsum de tratamente inovatoare scumpe” în România. Însă, între discursul despre eficientizare și realitatea de la ghișeul farmaciei, pacienții riscă să devină victime colaterale.
Bolile cardiovasculare și diabetul, afecțiuni care afectează aproape jumătate dintre pacienții din România, sunt direct vizate. Într-o țară unde bolile cardiovasculare rămân principala cauză de mortalitate, orice obstacol suplimentar în accesul la tratament ridică semne de întrebare etice și sociale.
O ecuație politică și socială complicată
Dincolo de cifre, măsura scoate la suprafață o întrebare fundamentală: poate fi echilibrat bugetul sănătății prin transferarea costurilor către pacienți? Pe de o parte, CNAS susține că impactul este „moderat” și că sistemul trebuie să se adapteze realităților financiare. Pe de altă parte, pacienții, confruntați deja cu taxe majorate și scăderea puterii de cumpărare, văd în această decizie încă o factură de plătit. În lipsa unui dialog real și transparent, riscul este ca reforma promisă să fie percepută nu ca o măsură de echilibrare, ci ca o retragere treptată a statului din rolul său de garant al accesului la sănătate.
MaramuresOnline.ro