Pentru că tot nu mai sunt bilete la concertul Metallica de la București, m-am gandit să propun azi spre ascultare o superpiesă, care deși nu e producție proprie, merită ascultată. Plină de energie, piesa aduce aminte de perioada în care nu oricine avea un laptop era muzician.
„Whiskey in the Jar” este un exemplu remarcabil de fuziune între tradiția muzicală celtică și energia brutală a metalului modern. În interpretarea Metallica, această piesă capătă o forță nouă, păstrând totodată farmecul poveștii originale. Ceea ce face această versiune atât de specială este modul în care combină respectul față de trecut cu o abordare sonoră contemporană, creând astfel o punte între două lumi muzicale aparent opuse.
Originară din folclorul irlandez, „Whiskey in the Jar” spune povestea unui tâlhar romantic, trădat de iubită, care se confruntă cu urmările faptelor sale. Balada a fost cântată în numeroase variante de-a lungul secolelor, dar probabil cele mai cunoscute versiuni sunt cele realizate de Thin Lizzy în anii ’70 și, mai târziu, de Metallica în 1998. Ceea ce diferențiază interpretarea Metallica este intensitatea cu care trupa transmite trădarea, furia și durerea personajului, amplificând emoțiile prin riff-uri grele, voci guturale și o producție solidă. Metallica nu doar cântă o piesă veche, o transformă. În mâinile lor, balada irlandeză devine o explozie de energie, fără a pierde melodia originală. Sunetul de chitară distorsionată și vocea lui James Hetfield adaugă dramatism unei povești deja încărcate de pasiune și revoltă. Această abordare este un exemplu de cum muzica poate evolua, reinterpretând clasicul într-un limbaj contemporan, fără a-i știrbi esența. Succesul piesei a fost uriaș, a câștigat un premiu Grammy și a cucerit fanii din întreaga lume.
Pentru unii, a fost prima ocazie de a descoperi o baladă tradițională irlandeză, pentru alții, o confirmare a versatilității Metallica. În ambele cazuri, rezultatul a fost o renaștere a unei piese vechi, adusă în fața unei noi generații cu o forță imposibil de ignorat.
„Whiskey in the Jar” în varianta Metallica nu este doar un cover, ci o operă de artă în sine, o dovadă că muzica nu cunoaște granițe de timp sau gen. Este o declarație despre cum trecutul și prezentul se pot împleti armonios, oferind publicului o experiență intensă, autentică și profund emoționantă. Fără calculator.
PS: Toate coperțile caietelor mele din liceu erau ”însemnate” cu logo trupei Metallica. Și gecile de blugi cărora le rupeam mânecile.
Dan Cristian COARDĂ
