Martha Medeiros spune că murim câte puțin dacă ne transformăm în sclavii obișnuinței, dacă ne urmăm în fiecare zi aceeași traiectorie, dacă nu ne schimbăm existența și dacă nu riscăm să construim ceva nou; dacă nu vorbim cu oamenii pe care nu îi cunoaștem, dacă evităm pasiunea, dacă nu facem cu drag munca de zi cu zi, dacă nu dăm certitudinea momentului pe un incert care ne-ar îndeplini visul, dacă ascultăm tot timpul sfaturile responsabile, dacă nu citim, dacă nu călătorim, dacă nu căutăm harul, harul din noi. Murim câte puțin dacă distrugem dragostea, dacă nu ne lăsăm ajutați, dacă abandonăm proiectele înainte de a le începe, dacă estompăm emoțiile care învață ochii să strălucească, oftatul să surâdă sau dacă nu dăm frâu liber sentimentelor inimii…
Murim câte puțin dacă nu încercăm să facem tot ce ne stă în putere pentru a lupta în slujba unei idei, dacă nu batem la toate ușile pentru a fi ajutați atunci când nu știm ce și cum să mai încercăm, dacă lăsăm fericirea să treacă pe lângă noi, deși simțim câtă împlinire promite, atunci când ea ne așteaptă la un pas depărtare și, cu certitudine, își dorește să fie întâmpinată. Murim câte puțin dacă alegem să ținem cont de orice altceva sau de oricine altcineva decât de cei pe care-i purtăm în suflet.
Murim câte puțin dacă nu iubim sau nu ne lăsăm iubiți – și oricare din cele două ipostaze e un păcat la fel de mare, de vreme ce din iubire s-a făcut lumea noastră, iar noi suntem fructele iubirii Lui. Murim dacă alegem să nu fim atunci când am putea fi, dacă nu ajutăm atunci când putem ajuta, dacă nu știm atunci când am putea ști… Dacă nu creăm, dacă nu lucrăm, dacă nu ne jucăm… Dacă nu vorbim, dacă nu simțim… Dacă nu știm să fim.
Murim câte puțin dacă alegem să fim nefericiți chiar și atunci când am întîlnit fericirea și știm de unde să o culegem… Doar răbdarea activă și perseverența ne vor face să cucerim o fericire splendidă, mi-a spus mie, la un moment dat, un bun prieten. Astăzi, tardiv, îl înțeleg. Însă astăzi e prea târziu să îi mai spun aceasta. Pentru că el deja comunică cu îngerii…
Mihai PĂTRAȘCU