„Cămara Cinei celei de Taină” se află la etajul unei clădiri din Ierusalim. Acest loc este identificat ca fiind același cu „cămara de sus” în care Hristos a mâncat cu Apostolii Săi ultima cină. Aceasta se află situată deasupra Mormântului lui David, în apropierea Abației Adormirii Maicii Domnului.
Încăperea, în forma de pătrat, de dimensiuni relativ reduse (15m x 12 m) este, după tradiție legată și de alte evenimente din istoria credinței creștine: Euharistia, Spălarea Picioarelor, Apariția lui Iisus înviat în fața Apostolilor, coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor și a Mariei, Adormirea Mariei.
Actuala clădire în care se află „Cămara Cinei celei de Taină” a fost construită de către cruciați în secolul al XII-lea, ca parte atașată Bisericii Sfintei Fecioare din Sion.
“Cămara de Sus”, aflată la etajul clădirii, este o cămară simplă, neieșind în evidență cu nimic între clădirile din jur. Este o cameră rectangulară, complet goală, ieșind în vedere doar coloanele ce îi susțin tavanul boltit, frumos lucrat. Capitelurile aflate în capătul coloanelor aparțin în mare parte secolului al XII-lea, fiind lucrate în stilul gotic – urmare a ocupației cruciate. În dreapta ușii de intrare, pe perete, se află urma de pictură din secolul al XIV-lea, greu de observat. Camera păstrează încă urme ale moscheei de aici. Cele mai însemnate sunt fereastra otomană, cu inscripții în limba arabă, și „mihrab-ul” frumos sculptat – un fel de altar ridicat pe un perete al camerei ce indică direcția spre Mecca.
Tot aici se mai găsesc și două inscripții arabe pe două plăcuțe din zid și un dom levantin. Scările aflate în colțul sud-vestic al camerei (blocate) duceau odată în partea de jos a clădirii, lângă Mormântul lui David. Domul de deasupra scărilor este susținut de patru coloane de marmură. În curtea interioară a casei, imediat pe partea stângă se află o serie de trepte ce urcă la primul etaj. Curtea interioară este, în prezent, folosită de evrei.
La parter se află aşa-zisul Mormânt al lui David, transformat de evrei în loc de pelerinaj şi centru de cult naţional. David este „Părintele Scripturii” de la care ne-a rămas Psaltirea. Regele David a rămas în conştiinţa majorităţii drept cel care l-a biruit pe uriaşul Goliat. Piatra de mormântul lui David este învelită într-o pânză de purpură, brodată cu aur şi împodobită cu capetele unor suluri din Tora, unul dintre ele salvate din Holocaust.
Prof. dr. Ioan Dorel TODEA
