Am fost chemat într-o duminică, la biserică, să ajut la împlinirea unui act desfășurat în timpul liturghiei: să duc prescura din pronaos și să o dau preotului, care, prin mâinile și gesturile lui, o sfințește. Am pășit, încă din momentul chemării, plin de emoție și de o responsabilitate imensă, pe care doar atunci am conștientizat-o: la un moment dat suntem chemați ca, prin faptele noastre, să transformăm elemente simple în picături de sfințenie.
Eu, în acel moment, ajutam la transformarea unei pâini în trupul lui Christos. Chiar dacă ce am făcut eu pare un gest banal – de a fi un intermediar în acest proces în care preotul are nevoie de o asistență doar pentru a muta un coș cu pîine -, plinătatea gestului și simbolistica acelui moment m-au umplut de fiori. Pentru câteva clipe (atât în puținii pași pe care i-am făcut ca să iau pâinea și să o dau preotului, cât și așteptarea din momentul transformării ei), timpul a căpătat o altă dimensiune în inima mea și gândul pe care l-am avut era de plinătate sufletească, izvorâtă dintr-o responsabilitate enormă: prin mine, un simplu credincios, pâinea era transformată de gesturile preotului în trupul lui Christos, iar eu o dădeam celor din jur spre hrana cea de ființă…
Este clar că Cel de Sus ne cheamă să fim co-părtași, la fiecare liturghie (și nu numai), să împreună-participăm la coborârea Lui întru lume și la devenirea noastră în suflet, prin înălțare. Noi suntem deopotrivă – sau pe rând – actori și mijlocitori în acest film al jocului continuu despre tranziția celor două lumi, iar rolurile care ni se dau sunt foarte bine cântărite de Regizor – nu ne este dat niciodată mai mult decât am putea duce. Atunci când suntem chemați să mijlocim ceva, noi de fapt participăm la desăvârșirea noastră, pentru că facem parte din spectacolul lumii. În mijlocul nostru El coboară mereu pentru a ne aduce de la periferia gândurilor sau a gesturilor noastre în mijlocul Lui. Pentru că orice picătură de apă ce curge, ajunge într-un râu care, la un moment dat, printr-un fluviu, se varsă în ocean…
Mijlocitorul nu e altceva decât un mijloc prin care noi putem ajunge în centrul universului, în mijlocul lumii.
Mihai PĂTRAȘCU
