Am primit-o într-un an de ziua mea și de atunci îmi împart cu ea dormitorul: eu singură-ntr-un spațiu din ce în ce mai mare, ea – goală și tristă, învăluită doar în aromele de citrice Dolce & Gabbana, închisă în colivia acelui tablou.
Trec pe lângă ea nepăsătoare și rece în diminețile când mă lupt să opresc scurgerea timpului ca să nu ajung târziu la serviciu, sau în serile când ajung prea târziu acasă.
Am și eu zile și zile. Când îmi simt corăbiile înecate la mal, o privesc și mă oglindesc în trupul ei, pe care sunt scrijelite de pictor numele unor bărbați.
– Femeie frumoasă, unde ți-s veșmintele?
Ce nebun te-a convins să i te arăți, să i te dai să te iubească și din ce pricină ți-a imortalizat tristețea pentru nemurire pe pânză?
Ai fost pe piedestal și-acum ești în pietate…
Ea stă acolo tăcută și absentă, în universul ei. Uneori simt cum o deranjează privirile indiscrete și curioase ale celor care îmi vizitează casa. Se simte violată. Și-atunci, îmi simt privirea cum coboară mai jos decât a ei.
De când o am alături, am învățat să-i pun în spatele fragil trădările, neputințele, dorurile, dar mai ales visele mele.
Poate de aceea mi-a fost dăruită.
Poate e-acolo să-mi amintească că măștile nu își au locul în fața celui ce-l iubești.
În nopțile cu lună plină, aprinde o lumânare discreta și mă invită la ea. Îmi spune povestea vietii ei: poveste cu iubiri dăruite persoanelor nepotrivite, poveste cu o iubire interzisă demnă de invidia oricărei zeițe, ce a ținut-o captivă precum rama acelui tablou și care-a apus înainte ca ea să se poată elibera.
O văd lăcrimând, o ascult îngăimând balade de dor, îi șterg lacrimile și-apoi își adună puterile și-mi povestește despre visele ei încredințate stelelor căzătoare.
O-ntreb care îi e numele. Ea mă privește tăcută și eu mă-ntreb în sinea mea ,, o fi femeia fără nume?” Apoi aud de dincolo de timp o șoaptă albastră: ,, femeie, să știi că ești iubită! ”
Deci…. FEMEIE! Numele ei e FEMEIE. Poate pentru că în ea locuiesc toate femeile din lume, sau poate pentru că valorează cât toate la un loc.
Azi i-am dăruit flori.
În numele iubirii!
Un gest efemer pentru ineditele buchete de flori pe care le primea atunci când era iubită.
Natalia FORNVALD
