Datorită muncii în radio, am avut onoarea la un moment dat, să îl cunosc personal pe cel care, din punctul meu de vedere, a fost idolul tuturor bărbaților din generația mea.
Deși un dur pe marile ecrane, în particular un modest și un suflet de copil. Povestotor fără pereche, îți vorbește ore în șir despre mama lui. Incredibil om.
Într-o seară, la TL 7 ABC (era o televiziune de care cei născuți mai devreme sigur își amintesc), la o emisiune moderată de marele Adrian Păunescu, invitat eroul meu, Florin Piersic. Mamăăăă, ce emisiune. Povesteau, râdeau, bârfeau. Așa am aflat cât de drag le-a fost Eugen Barbu, cât de mult i-au fost femeile celebre, etc. Doi titani. La un moment dat, târziu în noapte, Păunescu îl provoacă să recite ”Repetabila povară”. Se face liniște, îi dau lacrimile și începe:
”Cine are părinți…pe pământ, nu îm gând…”. În momentul acela îi sună telefonul. Noaptea, târziu. Îl scoate, îl aruncă efectiv pe jos, se aude cum sare bateria… Continuă să recite. Plânge, termină de recitat și tace. Tace și Păunescu. La un moment dat, zice:
-Mi-a sunat cumva telefonul?
-Și nu am răspuns?
-Ce prost am fost! Dacă m-a sunat mama din rai?
Vă propun astăzi, la o zi după ce a împlinit 89 de ani, să îl ascultăm recitând. Repetabila povară. Versuri – Adrian Păunescu.
Vă invit înainte de a da play, să vă luați un pachețel de șervețele. Sunt obligatorii. Mulțumesc.
Dan Cristian COARDĂ
