În noaptea de 9/10 noiembrie 1940, la ora 3,39, în țara noastră a avut loc un cutremur devastator cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Epicentrul a fost situat în zona Vrancei, la o adâncime de 133 m.
El a fost precedat de alte două cutremure de mai mică intensitate care au avut loc pe 22 octombrie și 8 noiembrie și a fost urmat de replici mai mici, cea mai puternică dintre ele având loc în ziua de 11 noiembrie, de la ora 8,34.
Pierderile de vieți omenești și pagubele materiale au fost consemnate în rapoartele înaintate de prefecturi conducerii Ministerului de Interne. Dintr-un astfel de document, întocmit în data de 12 noiembrie, la ora 15, aflăm că la nivel național au murit 384 persoane, iar 1050 au fost rănite.
Se cunoștea faptul că 96 persoane au murit în București și 91 au fost rănite. În timpul cutremurului blocul Carlton din capitală s-a prăbușit, cele mai multe dintre decese având loc acolo, fie din cauza surpării, fie în incendiul ce a urmat.
Tot în București, 185 case erau amenințate cu prăbușirea, iar 402 erau grav avariate. Foarte multe clădiri publice au fost afectate, imobile ale Băncii Naționale a României, Poștei Centrale, biserici, hoteluri, teatre, cinematografe, școli etc. Din același raport rezultă că un număr mare de morți si răniți, precum și pagube materiale însemnate au fost înregistrate în județele Putna și Prahova.
Până la sfârșitul lunii s-au mai întocmit alte rapoarte, modificându-se datele inițiale. Tabloul centralizator final pe județe întocmit de Ministerul de Interne indica în București 136 morți și 121 răniți, în Prahova, 100 morți și 250 răniți, în Putna, 85 morți și 276 răniți, în Covurlui, 41 morți și 81 răniți. În total au fost 429 morți și 1092 răniți.
Asupra stării de spirit a populației edificatoare sunt, însă, articolele publicate în presa vremii. Tot din ziare aflăm că salvatorii au reacționat prompt. Pompierii au intervenit rapid pentru a scoate victimele de sub dărâmăturile blocului prăbușit, ajutați fiind de armată și de echipe formate din trupe germane de geniu și aeronautică, de salvări ale Crucii Roșii și ale Misiunii Militare Germane. Autoritățile au sosit imediat la fața locului: generalul Petrovicescu, ministrul de Interne, I.G. Vântu, primarul general al Capitalei, Ștefan Zăvoianu, prefectul Poliției Capitalei.
După seism, o primă ședință a Consiliului de Miniștri a avut loc în data de 11 noiembrie. Stenograma acestei ședințe cuprinde informații referitoare la datele de care dispuneau autoritățile și la măsurile ce urmau să se ia pentru a salva victimele și a remedia situația sinistraților.
Regăsim în acest document informații privind amploarea distrugerilor, cazarea sinistraților, înmormântarea victimelor sărace, reconstruirea clădirilor publice și private avariate. Nu vom insista asupra informațiilor referitoare la amploarea efectelor seismului. Subliniem faptul că la acea dată începuse deja ancheta privind prăbușirea blocului Carlton, constatându-se că cei care au construit blocul știau că unul dintre piloni nu oferă susținerea impusă de standardele de calitate, potrivit mărturiei inginerului Vidrașcu.
Referitor la victimele scoase de sub dărâmăturile acelui bloc, Mihai Antonescu, ministrul Justiției, care vizitase Institutul Medico Legal arăta că „este acolo, din nenorocire, un spectacol înfiorător. Toți cei transportați din București, de la Carlton în special, sunt expuși acolo mutilați”.
Interesant este și faptul că generalul Ion Antonescu s-a interesat de victimele de la Doftana, nu atât din considerente de ordin umanitar, ci pentru că trebuia asigurată ordinea în țară.
A doua ședință a Consiliului de Miniștri avut loc pe 18 noiembrie. În textul acestei stenograme găsim informații despre creditele acordate, organizarea detașamentelor de muncă ce vor reconstrui imobilele afectate, închirierea de locuințe pentru sinistrați și înființarea unui Oficiu de Închiriere.
În perioada anterioară ținerii acestei ședințe, Ministerul de Interne ceruse Marelui Stat Major să pună la dispoziție meseriașii concentrați, pentru a fi trimiși prefecturilor în vederea refacerii clădirilor publice.
Detașamentele organizate pentru județele Fălciu, Tutova, Râmnicu Sărat, Putna, Buzău și Prahova, cu efective cuprinse între 145 și 330 meseriași, dispuneau de unelte, cazare hrană și erau plătiți. La aceste detașamente s-au alăturat cele compuse din civili și cele ale legionarilor. Așadar, acțiunea de salvare a victimelor și de înlăturare a efectelor cutremurului a fost coordonată de către autorități.
sursa: Arhivele Naționale ale României