Pe simezele sălilor de expoziții ale Centrului Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmației a fost vernisată cea de-a zecea expoziție personală a artistului Ioan Borlean, cu un titlu relevant „Semne și simboluri identitare”, în douăzeci de lucrări. Să precizăm că artistul a participat cu lucrări la peste douăzeci de expoziții colective în țară și în străinătate.
Ca o constantă a preocupărilor diverse din domeniul plasticii artistului se evidențiază iconografia, în special operele realizate în tehnica „icoanei pe sticlă”, pe care a dus-o la desăvârșire. Aceasta s-a concretizat în multiple expoziții personale, de o reală valoare a expresiei plastice și impact emoțional.
În ultimii ani a fost preocupat de pictura în acrilic pe pânză, interesul său îndreptându-se asupra așezării într-o stare de echilibru compozițional a unor forme figurative, vegetale sau de inspirație din simbolistica artei populare subordonate principiilor artei decorative, folosindu-se de tehnicile picturii de șevalet.
Lucrările oscilează între expresionism și abstract, dar totul armonic, culoarea și formele surprinzând privitorul căruia îi lasă bucuria de a descifra mesajul fiecărui tablou.
Tehnicile picturale utilizate de artist sunt bine stăpânite, evidențiind semnificațiile importante, cromatica accentuând modul în care artistul își exprimă ideile compoziționale și transmițând privitorilor invitația la reflecție.
Artistul este un bun cunoscător al datinilor și obiceiurilor, a istoriei Maramureșului Voievodal și în special al localității Vadu Izei de unde se inspiră transpunând pe pânză motivele populare întâlnite în țesăturile sau covoarele maramureșene și momentele importante din viața comunității, ajutându-ne să descifrăm semnele și simbolurile care dau identitate și unicitate culturii acestor locuri.
Expoziția cuprinde câteva cicluri: „Corabia de piatră” (trei lucrări), „Lemne de pe geos” (trei picturi) la care se adaugă „Fag bătrân”, „Martor-Stejar bătrân”, „Pădurea sacrificată” și ciclul „Ipostaze maramureșene” (unsprezece lucrări în care valorifică cu măiestrie elemente ale artei populare maramureșene). Doar pictura „Găteala miresei din Oași” nu aparține zonei etnografice a Maramureșului istoric.
Inspiratul titlu al expozitiei este în fapt cheia de lecturare a picturilor, marcate de un univers în care parcurgen o călătorie în universul mirific al simbolurilor și mesajelor păstrate cu grijă în operele creatorului anonim.
În picturile lui Ioan Borlean, formele sunt ordonate în compoziţii deschise sau închise de chenare, urmărind obţinerea efectului de simetrie, repetiţie şi ritm cromatic.
Motivele vegetale-florale stilizate, evocă universul familiar al satului maramureșan. Dintre motivele zoomorfe, redate stilizat, calul şi călăreţul alcătuiesc unul dintre cele mai frecvente motive pe scoarţele maramureşene.
Siluetele antropomorfe – feminine şi masculine sau numai fizionomia lor, sunt stilizate până la abstractizare.
Motivele geometrice, dezvoltate capată o expresivitate deosebită prin ritmul în care alternează, ritm accentuat de colorit. Motivul figurativ apare în câteva lucrări: hora, călărețul, femeia mergând călare, cerbul, asociate în permanență cu imaginea stilizată a bradului. Motivele ornamentale sunt transmiţătoarele unor mesaje, ele constituindu-se într-un limbaj specific.
În lucrările din ciclul „Ipostaze maramureșene” domină motivele geometrice: punctul, linia, triunghiul, pătratul, rombul, cercul, rozeta, crucea, spirala etc. Triunghiul cu vârful în sus reprezintă bărbatul şi în acelaşi timp semnifică elanul, iar triunghiul cu vârful în jos reprezintă femeia şi fecunditatea. Baza triunghiului ne duce cu gândul la stabilitate pe când laturile care urcă semnifică dinamismul. Două triunghiuri echilaterale suprapuse formează pecetea lui Solomon.
Unul din tablouri reprezintă un obicei din cadrul datinilor de iarnă, „Viflaemul” (Viflaimul sau Vicleim) un obicei creștin, care conține multe elemente laice, practicat în satele din Maramureșul istoric. Personajele pictate sunt cele care alcătuiesc, de regulă, distribuția Viflaemului, o piesă de teatru popular cu o temă sacră, care abordează mitul nașterii. Tabloul respectă, prin atitudinea personajelor mesajul prin care este prezentată poziția lor față de societate.
Un alt tablou reprezintă un Costum de ceremonie – apotropaic adică destinat apărării împotriva duhurilor rele.
Tabloul „Voievozii” este un omagiu adus celor care au contribuit la consolidarea și înființarea statului medieval românesc, respectiv legendarilor voievozi ai maramureșeni Dragoș și Bogdan. Anul 1359 când a avut loc descălecatul Moldovei este menționat în Letopisețul de la Bistrița. Ca descălecător al țării în dependență de Ungaria, Dragoș este începătorul, iar Bogdan I trebuie considerat adevăratul întemeietor al Principatului Moldova, ca stat de sine stătător. În tablou este reprezentat blazonul drăgoșeștilor, cu elementele heraldice vechi neschimbate. După cum se știe, blazonul lui Bogdan Întemeietorul este cel mai longeviv fiind, cu anumite variațiuni minore, în uz ca simbol de stat până azi, este cel care dat stema Moldovei până în zile noastre. Zimbrul sau bourul, se află și pe stemele unor localități din Maramureș, Sighet, respectiv Câmpulung la Tisa.
Tablourile cu tematică abstractă, sunt o imagine a prea-plinului ideatic a artistului, care ne lasă să compunem, noi privitorii, pe baza a ceea ce vedem, subiectul lucrării. În câteva tablouri întâlnim imagini reci aplatizate, formele naturale fiind reduse la forme geometrice.
Ioan Borlean practică o anumită cromatică personală, cu o luminozitate pronunțată, delimitată vertical de linii clare, expresive, la fel ca Vasile Kazar; celebrul grafician care i-a organizat lui Ioan Borlean prima expoziție în anul 1971.
Dacă privim copacii din tablourile artistului, zvelți, golași, care se arcuiesc în forma unor hiperbole inversate, divizând spațiul, pe alocuri ramurile lor explodează într-un stol de curbe sparte, inevitabil acești copaci semiabstracți, își unesc liniile în partea superioară a tablourilor într-o mișcare unduitoare și șovăitoare ieșind din cadru.
Tablourile din ciclurile „corabia de piatră”, „lemne de pe geos” ne trimit cu gândul la elementul prim de compunere cu semnificația „Pământ, primordial”. În mitologie, pământul este un element primordial, al genezei și al creației omului.
Prin utilizarea unor elemente simple, precum linia, forma și culoarea pentru a crea o compoziție ce reflectă idei și concepte, lucrările nu oferă reprezentări realiste ale lumii înconjurătoare, ci apelează la metode indirecte, care nu își găsesc corespondentul în realitate, pentru a transmite un mesaj privitorului, pentru a exprima mesaje mai subtile și mai ascunse. La baza unei asemenea picturi stă de cele mai multe ori o idee sau un concept, reprezentarea acestora fiind subiectivă. Astfel, aceste lucrări pot fi interpretate de către privitor într-o manieră proprie.
Pornind de la icoanele pe sticlă, care au ocupat o perioadă lungă din activitatea sa, și parcurgând mai multe etape, Ioan Borlean și-a dezvoltat și o latură abstractă a operelor sale, prezentă în actuala expoziție.
Ioan Borlean se afirmă în peisajul artistic al Maramureșului, ca o personalitate puternică, cu măiestria de a stăpâni atât tehnica picturii pe sticlă – unde se bucură de un succes deosebit – cât și în tehnica picturii în ulei sau acrilic, pe pânză.
Prof. dr. Ioan Dorel TODEA
