Biserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, sfânt cunoscut și sub denumirea de „Izvorâtorul de Mir”, este o biserică ortodoxă din Tesalonic. În bazilică sunt depuse moaștele Sfântului Dumitru, izvorâtorul de Mir, precum și cele ale Sfintei Anisia.
Biserica închinată sfântului ocrotitor al orașului, datează încă din perioada în care Tesalonicul era cel de-al doilea mare oraș din Imperiul Bizantin. În biserică, într-o laterală a navei, pe partea stângă, se află un fel de „biserică în miniatură” cu un acoperiș de argint, o ușă și un pat de piatră pe care este așezată sfânta raclă.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în anul 270 și a trăit la Tesalonic (Salonic). Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia și era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea sa. Fiind evlavios și învățător al credinței în Iisus Hristos, își petrecea o bună parte din timp cu învățarea și interpretarea învățăturii lui Hristos, în public, fără să se ascundă, așa încât mulți păgâni din Tesalonic și din regiune s-au convertit la creștinism, în ciuda persecuțiilor pornite de împărat împotriva creștinilor.
Se spune că păgâni invidioși din oraș au denunțat pe Dimitrie că este creștin. Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu era doar un ucenic credincios al lui Hristos, dar și predica public credința creștină și a poruncit să fie prins, să fie pus într-o temniță umedă din subsolul unei băi publice, apoi să fie ucis cu sulițele.
Comunitatea creștina din Tesalonic a fost înființată de către Sfântul Apostol Pavel, în timpul celei de-a doua călătorie misionară.
Biserica Sfântul Dumitru din Salonic este renumită pentru cele șase panouri de mozaic datate între perioada ultimei reconstrucții și inaugurarea politicii iconoclaste. Aceste mozaicuri îl reprezintă pe Sfântul Dumitru, cu ctitorii sau cu copiii lor. O inscripție situată în partea de jos a unuia dintre panourile de mozaic este o mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru ajutorul divin la salvarea locuitorilor Salonicului de un raid al slavilor păgâni, în anul 612.
Alte mozaicuri, care erau folosite pentru acoperirea pereților bisericii, fie au fost distruse în timpul celor patru secole și jumătate, când clădirea bazilicii a funcționat ca moschee (1439-1912), fie în marele incendiu din 1917, care a distrus o mare parte din oraș și când au fost distruse acoperișul și pereții superiori ai bazilicii. Restaurarea completa a bisericii s-a încheiat în anul 1949.
Biserica face parte din sit-ul paleocreștin și al monumentelor bizantine din Tesalonic, fiind trecută în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1988. În zona sud-estică a bisericii se află Capela Sfântului Eftimie – Euthymios. Biserica cu cinci abside și un pronaos păstrează o criptă subterană, unde, conform tradiției, a avut loc martiriul marelui mucenic.
Excavatiile au scos la lumină ruinele băii romane, unde se crede că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost ținut prizonier și, mai apoi, executat de către soldați. Tot aici a mai fost găsită și o fântână antică; se crede că aceasta este fântâna în care soldații au aruncat trupul martirului Dimitrie. Cripta Sfântului Dimitrie este considerată drept sit arheologic încă din anul 1918, când a fost descoperită.
Prof. Dr. Ioan Dorel TODEA
