Începe școala imediat. Ciudat, nu în 15 septembrie. Pe vremea celor născuți în vremuri imemoriale, 15 septembrie era zi sfântă, însemnată în calendar.
Începea școala. Fix în data de 15. Indiferent că ziua pica într-o zi de sâmbătă. Da, pe vremea mea, sâmbăta era zi normală. Mergeam la școală. Cu cămașă albastră. Și cravată, sacou cu număr matricol cusut bine pe mâneca dreaptă. Pare SF, știu. Dar așa a fost.
Acum școala începe când vrea ministrul, vacanțele la fel. Nu mai există teze, treapta I și a II-a, examene la facultate. Nu știu dacă e bine sau rău. Nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea. Dacă sunt nostalgic? Cu siguranță DA.
Pe vremea mea, profesorii erau idoli pentru elevi, exista respect și admirație. Părinții mei nu aveau curaj să tragă un profesor la răspundere, să îi atragă atenția. Din contră.
Mergeam la școală pentru a învăţa şi a ne educa, nu pentru a face parada modei. Fustele colegelor mele erau până la genunchi, nu existau tatuaje și cercei în locuri nefirești. Sau poate nu îmi amintesc eu…:)
Am încredere în generația nouă de elevi. Clar sunt mai deștepți decât noi. Au mult mai ușor acces la informație, deși nu sunt convins că ăsta e un lucru bun.
Vă doresc, dragi elevi, răbdare. Să ascultați și să învățați. Nimeni nu vă vrea răul.
Să am și eu cine să îmi plătească pensia…
Dan Cristian COARDĂ