Vara a obosit. Se ține încă verde. Verdele fagilor încă se ține bine, însă sunt frunze care se opresc în pălăria drumețului. Să amintească că toamna este aproape.
Iarba nepăscută de pe dealurile Prelucilor stă în picioare, uscată. Cimbrișorul aproape că nu poate fi detectat. Pe cer, urmele lăsate de avioane pe traseul lor sud-est către nord-vest indică că oamenii călătoresc. Oamenii zilelor noastre descoperă frumusețea lumii din călătorii. Această bucurie a vieții nu putea fi posibilă fără libertate. Această libertate a fost plătită scump. Unii au plătit cu suferință, cu viața.
În drumeția spre Casa de Piatră (o peșteră din defileul Lăpușului) am văzut și locul „pietrelor scrise”. Niște pietre scrijelite probabil cu baioneta, în serile lungi din anii instaurării comunismului, când cei din rezistență așteptau americanii. Știm că lupta lor nu a fost o victorie, dar putem accepta că lupta lor a salvat un pic de onoare nației pentru care au visat un viitor altfel. Libertatea drumeției de azi o datorăm și numele acestor aproape anonimi care și-au scrijelit numele în piatră. Datorită acelui gest copilăresc, noi putem să-i pomenim întru nemurire. Să le fie memoria binecuvântată!
O zi de vară obosită, ce invită la luciditate…
Prof. Gavril Ardusătan