Preasfințitul Iustin a slujit, în ziua închinată Sfintei Cruci, la biserica de zid cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” Baia Sprie

„Am revenit după 14 ani la biserica cu hramul Pogorârea Sfântului Duh din oraşul Baia Sprie, biserică monumentală, cu dimensiuni de catedrală, care are o istorie zbuciumată, în sensul că a fost construită în timpul comunismului, în timpurile în care era greu să gândeşti să porneşti construirea unei biserici, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Părintele care a ctitorit această biserică, Ciprian Suărăşan, care a fost numit preot în 1969 în acest oraş, a simţit că este o necesitate de cult ca românii ortodocşi din oraşul Baia Sprie să aibă o biserică pe măsura credinţei lor şi a numărului lor, slujeau în bisericuţa de piatră de alături, valoroasă ea ca monument istoric, dar insuficientă pentru comunitatea românească de aici, deoarece oraş minier fiind Baia Sprie, a atras un număr mare, atât de maghiari, cât şi de români, şi a crescut numărul locuitorilor, astăzi sunt 16.000 locuitori în oraşul Baia Sprie. Părintele Ciprian Suărăşan, care a făcut şi puşcărie, a fost şi în detenţie, după ce a ajuns preot aici, a făcut toate demersurile, cu multă îndrăzneală, cu mult curaj, şi, mai ales a arătat că nu se cuvine ca lângă catedrala măreaţă romano-catolică, ce este construită în vechime, să nu existe o biserică românească pe măsură. Aşa a reuşit să convingă autorităţile că este şi o necesitate pastorală, o necesitate de cult pentru comunitate, dar şi un semn de demnitate naţională.

Aşa a rezultat această biserică, un proiect neoromânesc, o arhitectură neoromânească foarte frumoasă. S-a construit între 1971-1974. În 1984, după ce a fost împodobită cu toate cele ce se cuveneau unei biserici ortodoxe, a avut loc sfinţirea, într-o atmosferă solemnă. Au venit ambii Ierarhi de la Cluj, atât Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Teofil Herineanu, vrednic de pomenire, cât şi Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Justinian, care era Episcop Vicar. A fost o bucurie, o binecuvântare şi o uşurare pentru credincioşi, dar şi un semn al demnităţii şi libertăţii lor de credinţă şi a fost construită şi pentru memoria celor care, probabil, au murit în minele de la Baia Sprie şi pentru sufletele lor şi pentru cei ce au murit în temnițele comuniste, deoarece părintele Ciprian a făcut el însuşi puşcărie. Deci a fost pentru binecuvântarea celor vii şi bucuria şi darurile revărsate peste ei, pentru iertarea sufletelor celor adormiţi şi veşnica lor odihnă.

Am revenit, spuneam, în această localitate. Între timp, s-a înfiinţat, în 2009, cea de-a doua parohie. Sunt peste 7.000 de credincioşi ortodocşi, deci la paritate aproape români şi maghiari, iar cele două parohii sunt simţitor egale, peste 3.000 de credincioşi în fiecare, dacă sunt în total 7.300 de credincioşi. Aici, parohia este păstorită de părintele Jean Yves, care a urmat părintelui Ciprian Suărăşan, este şi generele dânsului, doamna preoteasă este profesoară de Religie. Este ajutat de părintele Nicolae Breban. Dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a inspirat să venim ca să facem bucurie preoţilor, Consiliului Parohial, autorităţilor, care ne-au întâmpinat şi care sunt creştine, pentru că demnitarii noştri sunt demnitari creştini, pentru că fac parte din popor şi sunt proveniţi din sânul poporului român cel dreptcredincios şi dăm slavă lui Dumnezeu, însemnându-ne cu semnul Sfintei Cruci, care este slava lui Hristos şi puterea binecuvântarea şi apărarea noastră de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Pr. Fabian Coroian, protopop de Baia Mare, Pr. Jean Yves Pop Suărăşan, paroh, Pr. Nicolae Breban, coslujitor, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru construirea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Diac. Ioan Hotico.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois, iar la priceasnă a interpretat două cântări elevul Daniel Breban din Chiuzbaia, elev al Colegiului de Arte Baia Mare.

S-au rugat împreună cu credincioşii primarul Sebastian Alin Bîrda al oraşului Baia Sprie, Ionel Bogdan, preşedintele Consiliului Judeţan Maramureş, Vasile Gherman, directorul Căminului de Bătrâni din Baia Sprie, membru al Adunării Eparhiale, alţi oficiali.

„Pericopa evanghelică ce se citeşte din capitolul 8 de la Sfântul Evanghelist Marcu, foarte scurtă, dealtfel, Mântuitorul le vorbeşte Sfinţilor Apostoli despre puterea de a purta Sfânta Cruce, pe de o parte ca simbol al Pătimirii şi Răstignirii, care este putere, pavăză şi scut împotriva văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, deci ne vorbeşte despre Crucea Lui, pe Care a purtat-o pentru om şi umanitate, şi, pe de altă parte, asumarea de către noi a propriei noastre cruci. Fiecare ne naştem cu un destin sau o misiune, sau o cruce, cum vreţi să-i spuneţi. Suntem purtători ai unei Cruci, dar trebuie să ne-o asumăm. De aceea îi zice acestei duminici a cinstirii Sfintei Cruci, pentru că este vorba de Crucea lui Hristos şi crucea noastră. De ce este aşezată la mijlocul Postului Mare? Pentru că Crucea este numită de Sfinţii Părinţi Pomul Vieţii, cel din mijlocul Raiului. Şi noi ştim că acolo unde este multă suferinţă şi oboseală, trudă şi zbucium, unde este multă arşiţă, multă sudoare, multă foame şi sete după Dumnezeu, este nevoie de un loc umbros unde să te adăposteşti şi să te odihneşti, iar Sfinţii Părinţi spun că Crucea lui Hristos este pomul cel umbros odihnitor, care ne întăreşte şi ne dă putere, care ne odihneşte chiar dacă ne aminteşte de umilinţele, pătimirile şi suferinţa Domnului. În cele din urmă, după toate acestea, Crucea a devenit semn de biruinţă. Prin suferinţa Crucii, la biruinţa Învierii”.

După otpust, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a primit în dar o Sfântă Cruce de binecuvântare, în amintirea acestei frumoase duminici a cinstirii Sfintei Cruci.

Pr. paroh Jean Yves Pop Suărăşan: „Astăzi ne bucurăm de prezenţa Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, care a venit în mijlocul nostru ca să binecuvinteze comunitatea noastră. Această biserică, construită în urmă cu 50 de ani, era în vremea aceea cea mai mare biserică în construcţie din România, ridicată într-o comunitate nouă de ortodocşi. Pentru că evenimentele după Al Doilea Război Mondial au adus în oraşul acesta un mare număr de credincioşi ortodocşi, care erau clar minoritari înainte de război, construcţia unei biserici pe măsură a devenit obligatorie. Părintele Ciprian Suărăşan a făcut eforturi majore de a face această biserică, ajutat fiind, probabil, de comunitate, ajutat chiar şi de autorităţile locale într-o bună măsură, pentru că, dincolo de toată bătălia politică a acelei vremi, oamenii au fost oameni, mai mult sau mai puţin pe faţă. Sau pe ascuns. Astăzi Preasfinţitul Iustin a revenit în mijlocul nostru şi ne-a adus binecuvântările arhiereşti pentru a aduce bucurie în sufletele oamenilor. Pentru a aduce har. Pentru a aduce lumină. Pentru a aduce încredere. Pentru a aduce determinare în a sta verticali în faţa provocărilor pe care societatea le aruncă în faţa oamenilor. Aceasta este vremea pe care o trăim. Acestea sunt vremurile pe care le trăim. Acestea sunt provocările care ne sunt puse înainte, iar faptul că Arhiereii noştri sunt prezenţi în mijlocul oamenilor, sunt prezenţi în mijlocul credincioşilor aduc harul lui Dumnezeu, aduc binecuvântarea lui Dumnezeu şi aduc experienţa personală şi efortul personal este un lucru de o extraordinară importanţă. Şi pentru lucrul acesta îi mulţumim Preasfinţitului Părinte Iustin pentru bunăvoinţa de a fi între noi”.

Andrei Fărcaş,

Redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

Foto: Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol