Baia Sprie, atestat documentar la 1329, sub denumirea de „Civitas de Medio Monte” s-a dezvoltat ca centru minier, beneficiind de anumite privilegii care i-au asigurat autonomie și care au contribuit la dezvoltarea orașului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea mineritului prin introducerea de noi tehnologii a generat interes pentru pregătirea oamenilor care aveau să conducă și să organizeze producția minieră. În acest sens în anul 1864 a luat ființă prima școală minieră la Baia Mare, unde a funcționat trei ani. Din 9 iulie 1873, această școală reorganizată, s-a mutat la Baia Sprie unde a instruit subofițeri (supraveghetori) minieri și metalurgici, în limbajul de astăzi: tehnicieni.
În perioada funcționării la Baia Sprie școala avea două secții, minieră și metalurgică. La această școală, spre exemplu, între anii 1874-1895 au absolvit un număr de 124 specialiști mineri și 44 metalurgiști, care ajung să-și desfășoare activitatea în cele mai îndepărtate zone ale Imperiului Austro – ungar, respectiv pe teritoriul actual al Ungariei, Cehiei, Slovaciei, făcând cunoscut orașul Baia Sprie în cele mai îndepărtate zone din Imperiu. Durata pregătiri era de trei ani. Fiecare an școlar începea în luna septembrie (inițial octombrie) și se termina la sfârșitul lunii iunie (inițial iulie). Primul an era un curs pregătitor; după finalizarea în comun a cursurlor din anul II, studenții alegeau dacă se calificau în minerit sau metalurgie, în funcție de locul în care intenționau să lucreze. Numărul mediu de elevi din fiecare clasă a fost de la 10 la 12 și de obicei erau pregătiți de trei profesori. Unul dintre profesori, pe lângă predarea de 22 până la 25 de ore pe săptămână, îndeplinea și îndatoririle unui director.
Printre profesorii școlii miniere din Baia Sprie, s-a remarcat dr. Paul Szokol, care timp de mai bine de 25 de ani a fost primul profesor al școlii, adică în esență directorul. Pe lângă colecția școlii, a pus în funcțiune și o colecție privată de 300 de minerale, 319 de roci și 36 de substanțe abrazive, ilustrând minereurile majore și formațiunile geologice din districtul minier local. Multe dintre acestea se găsesc în muzee din Budapesta , Viena sau în colecții particulare. „Pentru anul școlar 1914-1915, Școala de subofițeri de mină din Baia Sprie, scoate la concurs 5 locuri, posibil cu acordarea unor burse în valoare de 240 koroane pe an. Condițiile care trebuiau îndeplinite : 1. Că au deja șaptesprezece ani și sunt necăsătoriți. 2. Că are un fizic sănătos, puternic, sănătos, adecvat la muncă și antrenat și cu abilități de vedere, de auz și de vorbire deosebit de bune…”. Clădirea unde s-a desfășurat cursurile acestei școli ( imaginea de mai sus), era o clădire construită undeva pe la mijlocul secolului al XVIII – lea, după unele surse ar fi anul 1754, altele indică 1773. În această clădire a funcționat Oficiul Minelor, sau alte instituții care aveau rolul să coordoneze și să supravegheze activitățiile din domeniul minier din oraș și din zonele limitrofe.
Dacă anul construiri acestei clădiri are datare incertă, știm sigur că în anul 1935 s-a demolat pentru a fi construită în locul ei o nouă școală. Atunci când a fost demolată clădirea a fost găsit un vas de lut cu 18 monede de aur, dintre care 16 au fost vândute de către autorităţi, suma obţinută fiind folosită pentru acoperirea cheltuielilor necesare noii construcţii. O parte din aceste monede au fost identificate, unele se află în colecții particulare, doar două dintre ele se află la Muzeul de istorie și Arheologie din Baia Mare.Așadar noua clădire, (actuala școală primara) „compusă din opt săli de clasă, ateliere, sală de baie, etc.”; „a fost ridicată pe terenul unde a fost şcoala minieră, terenul a fost cedat de ministerul industriei, ministerului instrucţiunii” și a fost finalizată în cursul anului 1936. Fotografia atașată este de la acel eveniment la care au participat o mulțime de oficialități atât locale, cât și guvernamentale. În perioada interbelică, după cum se poate vedea și din fotografii această școală s-a numit „Școala Primară Română de Stat Dr. Vasile Lucaciu”.
Sursa: Muntean, Gheorghe, Orașul Baia Sprie în perioada Marelui Război 1914 – 1918, Editura Marist, Baia Mare, 2020; Muntean , Gheorghe, Baia Sprie în perioada interbelică 1918 – 1940, Editura Marist, 2022.