Marga Barbu (Margareta-Yvonne Butuc) s-a născut la 24 februarie 1929 la Ocna Șugatag, Maramureș (d. la 31.03.2009).
În copilărie, Marga Barbu a locuit împreună cu părinții la Ocna Șugatag și la Sighet. La Palatul Cultural din Sighetu Marmației funcționa un cerc artistic care avea și o secție de estradă pentru copii condus de doamna Nelly Butuc (care studiase dansul la Viena), mama viitoarei mari actrițe. Aici a debutat fiica familiei Petru Butuc, director la salinele de la Coștiu, Șugatag și la Regia Salinelor de la Cămara-Sighet, care va deveni una din cele mai cunoscute actrițe de film din țară.
După serbarea din 5 decembrie 1933 în publicația “Astra Maramureșului”, apărea prima cronică laudativă: ”Păpușica Butuc s-a dovedit și de această dată o mică artistă de mare viitor prin interpretarea cupletului „Pe când era bunica fată”. Magda Barbu a avut o copilărie frumoasă dar era o fetiță timidă care dorea să devină balerină. Când Marga a împlinit 6 ani, familia s-a mutat la Bucuresti.
A absolvit Institutul de Teatru din București în 1950, iar din 1952 și până la pensionarea sa, în 1993, a fost actriță la Teatrul Nottara. A avut o carieră impresionantă în cinematografie și a fost mare actriță de teatru.
Începturile carierei sale au fost jalonate de câteva roluri mai puțin semnificative.
A jucat, timp de trei decenii, în filme haiducești și a continuat cu seria filmelor cu Mărgelatu. Era considerată drept „amazoana filmului românesc”. În 1966 a jucat-o prima oară pe Anița, hangița imaginată de Eugen Barbu (soțul ei timp de 33 de ani). Așa a început, de fapt, faimoasa serie a „haiducilor”, în regia lui Dinu Cocea. După ce i-a avut ca parteneri pe Ion Besoiu sau Emanoil Petruț și-a descoperit partenerul perfect: Florin Piersic.
Seria de filme haiducești i-au adus faimă și au pus-o pe piedestalul actrițelor iubite de români. A jucat de șase ori Anița, de șase ori Agatha, de două ori Zulnia… în total, de paisprezece ori Marga Barbu, acoperind aproape integral perioada de maximă putere creatoare a actriței: de la treizeci la șaizeci de ani. După 1990, nu a mai jucat în nici un film, din pricina vârstei și a problemelor de sănătate.
Frumoasă, elegantă, cu o distincție aparte, și-a cucerit publicul atât prin rolurile jucate în teatru, cât și prin personajele de film cărora le-a dat viață.
Acum câțiva ani, am avut onoarea să o întâlnesc la reședința lui Cristian Țânțăreanu din Corbeanca, unde participam la o emisiune de divertisment pentru Antena 1, într-o companie super selectă: Marga Barbu, Florin Piersic, Anca Țurcașiu, Cătălin Crișan și alții. În timpul petrecut împreună am povestit de Maramureș, de rolurile pe care le-a interpretat, de una de alta… o adevărată bucurie!!!
Prof. dr. Ioan dorel TODEA
Filmografie:
• Nepoții gornistului (1953)
• Răsare soarele (1954)
• Vultur 101 (1957)
• La porțile pămîntului (1966)
• Procesul alb (1966)
• Haiducii (1966) – Anița
• Amprenta (1967)
• Răpirea fecioarelor (1968) – Anița
• Răzbunarea haiducilor (1968) – Anița
• Haiducii lui Șaptecai (1971) – Anița
• Zestrea domniței Ralu (1971) – Anița
• Facerea lumii (1971) – Irma / Gabi
• Săptămîna nebunilor (1971) – Anița
• Urmărirea (TV) (1971)
• Ultimul cartuș (1973) – doamna Semaca
• Dragostea începe vineri (1973) – Iulia
• Tatăl risipitor (1974)
• Un august în flăcări (Serial TV) (1974) – Gerda Hoffman
• Comoara din Carpați (1975)
• Zile fierbinți (1975) – actrița Clara
• Melodii, melodii (1978) – responsabila florăriei
• Omul care ne trebuie (1979) – soția lui Șerpescu
• Bietul Ioanide (1980) – Angela Valsamaky-Farfara – Premiul ACIN
• Drumul oaselor (1980) – Agatha Slătineanu
• Trandafirul galben (1982) – Agatha Slătineanu
• Cucerirea Angliei (1982) – Arlette de Falaise, mama lui Wilhelm Cuceritorul
• Misterele Bucureștilor (1983) – Agatha Slătineanu
• Masca de argint (1985) – Agatha Slătineanu
• Colierul de turcoaze (1986) – Agatha Slătineanu
• Domnișoara Aurica (1986) – Aurica – Premiul ACIN
• Totul se plătește (1987) – Agatha Slătineanu
• Martori dispăruți (1988)
• Lacrima cerului (1989)