Pătru Godja Pupăză, iubitor de lemn, făuritor de porți maramureșene și de troițe, și-a cumpărat un loc puțin mai jos de biserică, la câțiva pași, l-a împrejmuit, i-a făcut o poartă frumoasă, maramureșeană și l-a numit Cimitirul lui Moș Pupăză, mai puțin vesel, mai mult trist, poetic și sfătos.