Sfințirea casei sau umblatul cu crucea este o tradiție creștină strămoșească care are loc în primele zile din noul an.
Între Anu Nou și Bobotează se umblă cu crucea. Înainte de Ceaușescu și pe timpul lui, preotul n-o avut salar. L-o plătit comuna. La Bobotează când o fo „lumnina”, punea fiecare câte-o cană de porumb și oricé lei. Apoi o primit salar, mai încoace, și s-o angajat diac și cârsnic. Avé preotul anume on om pă care l-o pus să adune mălaiu. Avé desaji în spate, unde s-o umplut și nu l-o mai putut duce, l-o lăsat la o casă și-o mărs mai departe. Apoi și l-o dus acasă. La Bobotează să plătea taxa, „poporoșagu” cum să spune la noi, care cât o vrut și cât o putut. De la on timp s-o dat numa bani. (Memoria Ethnologica, nr 76-77, Colecția Maria Mirela Poduț)
Când intră în casă, preotul (însoțit de diac și de cel care duce agheasma), cântă „În Iordan botezându-te, tu Doamne, apoi sărutau crucea mai întâi bărbații care-s mai bătrâni, apoi coconii și la urmă, femeile și cocoanele. Preotul vorbește cu familia, îi întreabă de sănătate, ce fac, cum le merg treburile prin gospodărie. Când se duc, crucerii îs petrecuți până la poartă, sau până la următoarea casă, uneori până la a tria casă. (Pamfil &Maria Bilțiu – Calendarul popular)
Sursa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş