Amza Pellea a fost unul dintre cei mai iubiti actori romani de teatru si film. De-a lungul carierei sale îndelungate, ne-a bucurat cu roluri memorabile atât pe scena teatrelor, cât și pe ecrane. Personajele istorice, dar și cele din comedii, au fost cele prin care marele Amza Pellea și-a demonstrat talentul actoricesc incredibil și cu care a reușit să cucerească publicul larg.
S-a născut pe 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj, într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București.
A fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie. A fost actorul care a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor, precum Decebal sau Mihai Viteazul.
A jucat în foarte multe piese de teatru, în filme, a fost profesor, dar mai intai de toate a fost un mare OM. A debutat in teatru, in anul 1956, pe scena Teatrului National din Craiova, iar in filme in anul 1961.
Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet deShakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).
Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit- 1973),”inginerul” din Nic Nic.
Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu – 1979).
Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând – în regia lui Gheorghe Harag – personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin – 1983.
Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).
A fost profesor la IATC. A fost creatorul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilităţile pentru comedie, Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice, contemporane, cât şi personaje din repertoriul clasic universal. Printre acestea se numără: Mihai Viteazul (Filmul a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972. El se află pe locul 3 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile) Vlădica Hariton din Tudor din Vladimiri, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia, rolurile din Tudor, Răscoală, Haiducii, Nemuritorii, Dacii, Columna, Manolache Preda din Osânda, Ipu din Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (Umilul, şi câteodată veselul Ipu recăpăta, în finalul filmului, figura dârză şi tragică a soldatului ţăran din Primul Război Mondial), Ailinicii din Secunda 58, Manole din Somnoroasa aventura, Esteban din Fântâna turmelor, Horaţiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov, Nea Mărin miliardar (Amza Pellea joacă în dublu rol. Filmul se află pe locul 1 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România)
În anul 1977, Amza Pellea a câştigat premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepţional (Manlache Preda) din filmul „Osânda”, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim şi Veler Doamne” de Victor Ion Popa.
„Meseria de actor e frumoasă. Superbă.
O meserie dumnezeiască, pentru că îţi permite, ca nici una, nici alta, să ajungi la sufletul oamenilor. Sensibilitatea este elementul de bază. Mi se pare încă teribil de pasionant să găsesc drumul de acces spre o imagine pe care mi-o formasem despre personaj. Să găsesc resorturile interioare care să corespundă semnificaţiilor pe care mi le-am propus, în aşa fel încât el, personajul, să fie viabil, să fie adevărat, să emoţioneze deci: să trezească sensibilitatea spectatorului. (interviu pentru Eva Sîrbu – Revista „Cinema”)
„Personal, ca actor de teatru, am avut numai de câştigat făcând film. Din arsenalul teatrului m-a ajutat foarte mult sistemul construcţiei unui personaj, desfăşurarea evoluţiei cronologice a unui destin. Apoi, marcarea punctelor culminante, de tensiune. De la film, am învăţat necesitatea folosirii economice a expresiei, concentrarea maximă pe o perioadă scurtă. În film eşti asemenea unui alergător pe 100 m. Teatrul te impinge la lăfăială, ai timp să te desfăşori, poţi aborda un joc în sine.
Joci pentru o seară sau alta. În film secunda solicită totul.
Televiziunea, evident, nu e nici teatru, nici film. Când filmez nu mă interesează viitorul spectator. La teatru spectatorul e elementul principal. Dar, la televiziune, am totuşi senzaţia că sunt privit, urmărit, sentiment pe care nu-l am atunci când turnez” – Amza Pellea.