Arsenie Boca a fost un ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi al Mănăstirii Prislop, unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate.
S-a născut pe 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, Hunedoara, fiind botezat pe 16 octombrie și primind numele de Zian-Vălean. Tatăl său, Iosif-Petru Boca (1881-1926) era de meserie pantofar, și de confesiune greco-catolică. Mama sa, Creștina (1892-1951), era casnică, ea fiind cea care se va îngriji de educația copilului în primii săi ani de viață.
În perioada 1922-1929 urmează Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, Hunedoara, de unde absolvă ca șef de promoție în 1929, examenul de bacalureat susținându-l la 17 august 1929, și obținând media 6.În același an, doar 2397 de elevi din Transilvania susțin bacalaureatul, rata de promovare fiind de 53,6%.
În 1935 a fost hirotesit citeț și ipodiacon, iar pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar pe seama Catedralei Mitropolitane din Sibiu de către mitropolitul Nicolae Bălan.
În 1938 face anul de practică în artă decorativă la biserica „Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Bixad. În intervalul 12 martie-8 iunie 1939 este în pelerinaj la muntele Athos, fiind găzduit la chilia „sf. Ipatie”. Este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov).
În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor.
Episcopia Devei și Hunedoarei a anunțat joi, 5 septembrie 2019, aprobarea documentației necesare pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca întocmite de Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului.
La mormântul părintelui Arsenie Boca oamenii vin să mulţumească, să-I ceară ajutorul, iar acesta este mereu acoperit de flori, care nu se ofilesc niciodată.
Părintele Arsenie Boca pentru români şi pentru poporul nostru s-a întors de la Sfântul Munte. El a simţit că este mai important să aducă la noi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să dea un model pentru monahismul din România.
El spunea mereu: „Doar să mă strigaţi şi eu vă ajut!” Nici un duhovnic roman nu ţinea şi nu vorbea atât de mult de sfinţenie. Părintele nu vorbea mult, dar despre sfinţenie predica cu viaţa lui. El începea de la familie, de la copii până la bătrâni, la călugări apoi, şi cerea sfinţenie pentru toată societatea. „Dacă eşti între cei mari, între conducătorii ţării, şi ai deviat un pic de la acest drum al sfinţeniei, apoi să ştii ca ai distrus un popor întreg”, le spunea părintele credincioşilor.
Lasând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care „lumina să fie pusă în sfeşnic” şi timpului care ţese în taina odăjdiile sfinţilor şi le sculptează racla să adeverească tuturor, „cler şi popor”, locul Icoanei Părintelui Arsenie Boca în catapeteasma neamului nostru românesc „creştinesc şi de Hristos iubitor”, mărturisim că cel puţin în vremile pe care le trăim astăzi şi în viitorul apropiat despre Părintele Arsenie, despre activitatea şi lucrările Sfinţiei Sale, se cuvine mai mult şi mai bine să se tacă, decât să se vorbească…
„Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară şi zilele rele sunt”.