Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.
„Gânduri de la Rohia” – o poezie profundă scrisă de Preasfințitul Părinte Episcop Iustin la Rohia în aprilie 2020, când țara se afla în stare de urgenţă şi de izolare totală.
I. CE SUNT?
Sunt țărână,
Din ăst pământ nobil și sfânt,
Unde găsești semințe vii în orice mormânt;
De mari eroi,
Mărturisitori și Sfinți
Ale căror glasuri și lacrimi fierbinți,
Din mormânt strălucind,
Au dat și lutului meu lumini străvezii lăcrimând.
II. SUNT DURERE!
Din durerea acestui pământ,
Unde-ascunse tainic așteaptă-n mormânt
Milioane de trupuri, zăcând și viind;
Întru iubire de Țară, Biserică și Neam nemurind.
Întru credință, nădejde și-nviere dormind,
Ca eu să mă nasc,
Înviind!
III. SUNT DOR!
De tata, de mama.
De părinți și de Sfinți,
De dacii cei liberi,
De voievozii demni, dârji și cuminți.
De copiii cei îngeri, cu părul bălai,
Crescuți printre icoanele și sfinții din rai;
De casa cu prispă, de-al bisericii pridvor, de poarta cea mare,
De tine, mi-e dor!
IV. SUNT APĂ!
Ce curge prin locuri umblate mereu
De oameni limpezi și de Dumnezeu.
Sunt apa neliniștită mereu,
Sunt schimbător în cale, șuvoi și traseu
Spre marea cea liniștită mereu,
Spre Marele Liman, Dumnezeu!
V. SUNT LUMINĂ!
Din lumina Dumnezeului meu,
Dorind să pot să transmit lumina-nvierii mereu;
Lumină lină, divină,
Și har,
Spre-a frânge al lumii materialnic hotar!
VI. SUNT RUGĂCIUNE ȘI GÂND!
Ce te privește, tăcând,
Dar te iubește oricând
Și te dorește să ai candela totdeauna arzând
Pe calea-nvierii mereu alergând,
De întuneric nicicând împresurat,
Către Hristos-Dumnezeu Înviat!
VII. SUNT EFEMER, IUBIRE ȘI FOC!
Sunt pământ finit și divin la un loc,
Sunt cu Iisus în dureri, suferințe și chin;
Doar Lui, pe vecie, smerit, mă închin.
Stăpân pe țărână, mormânt și nicicând,
Cuprins în infern și-n neant dispărând.
Trăind apostolic, murind și-nviind,
Cu Domnul, din moarte la viață ieșind,
Ca iadul, satana și nici moartea toată,
Să nu mai robească pe nimeni,
Vreodată.