Am tot așteptat zilele acestea, în preajma sărbătorilor de iarnă, să văd dacă cei care sunt plătiți foarte bine din bani publici, întorc ceva comunității care îi hrănește. Sunt atât de multe exemple, cu echipe de fotbal și handbal la nivel național și nu numai, care fac bucurii suporterilor. Se numesc campanii de imagine. Spun asta pentru cei care conduc acest club, care încasează salarii din bani publici. Care, culmea, își dau și premii. Tot din bani publici. E de bun simț să îți pese de comunitatea ta. Să îmbraci sportivii în echipamentul Hummel de prezentare, să faci niște cumpărături mici și să mergi în mijlocul suporterilor, nu trebuie facultate. Sunt copii care s-ar bucura de prezența sportivilor. Să colinde, să primească o bombonică cu însemnele clubului și să își facă o poză cu sportivul preferat, e uneori singurul cadou pe care și-l permit. Dar ca și în viața de zi cu zi, Moșul nu ajunge la copiii sărmani. Ei trebuie să asculte povești despre Moș, despre caldură și despre cadouri. Așa și sportivii. Se uită lung cum șefii se premiază între ei.
Presa a fost tare blândă cu Minaur și bine a făcut. Am vrut în măsura posibilităților să dăm o mână de ajutor. Să nu scoatem în evidență lucrurile negative care se întâmplă. Pe care le știm. Avem imagini cu sportivi de la handbal băieți care își rup tricourile și se șterg cu ele. Tricouri cu însemnele Minaur. Nu le-am difuzat din respect pentru suporteri și pentru că cei în cauză sunt tineri și probabil nu știu ce înseamnă Minaur.
Cineva trebuie să le explice. Cineva de la club trebuie să îi scoată în comunitate. Să știe că se fac eforturi mari ca ei să joace handbal și fotbal. Suntem cu toții alături de ei, dar vrem respect și reciprocitate. Ar fi multe de spus, dar deocamdată vrem să fim buni. Dar nu proști. Poate cineva din club înțelege demersul nostru și explică mai departe că de unde iei, trebuie să pui la loc. Respect, implicare, emoție, devotament. Noi ca și comunitate, nu cerem multe. Și oferim totul. Vă mulțumim.
Legenda merge mai departe. Încă.