Podul lui Traian a fost un pod construit de Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei, între primăvara anului 103 și primăvara anului 105 pe Dunărea de Jos, la est de Porțile de Fier, în orașul Drobeta-Turnu Severin.
Scopul construcției a fost de a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian și a proviziilor necesare celei de-a doua campanii miltare de cucerire a Daciei regelui Decebal.
Construit de Apolodor din Damasc, între primăvara anului 103 d.Hr. şi primăvara anului 105 d.Hr., podul lui Traian realizat pe Dunărea de Jos (la est de Porţile de Fier), în oraşul Drobeta-Turnu Severin este una dintre construcțiile cele mai importante ale romanilor.
Pilonul de pod rămas vizibil
Podul lui Traian a fost construit cu scopul de a facilita transportul trupelor romane conduse de împăratul Traian şi a proviziilor necesare celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei, în vremea regelui Decebal. Măreţia arhitectonică şi tehnică a podului de peste Dunăre era, cel puţin pentru antichitate, remarcabilă şi demonstrează importanţa strategică pe care Traian a dat-o construcţiei şi, prin aceasta, cuceririi Daciei. Pentru construcţia podului s-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe 20 de stâlpi din piatră de formă paralelipipedică.
La cele două limite, sudică (Pontes) şi nordică (Drobeta), erau ridicate porţi monumentale, arcuri de triumf. Locul pentru a construi Podul lui Traian a fost ales de Apolodor din Damasc în aval de aşezarea Severin de astăzi, deoarece apele Dunării se calmau după ieşirea din defileul Cazanelor (Porţile de Fier) iar fundul albiei fluviului era suficient de încărcat cu pietre şi stânci purtate din trecătoarea dintre Carpaţi şi Balcani, un fundament stabil pentru susţinerea construcţiei.
Construcție de dimensiuni remarcabile
Podul măsura 1.135 de metri lungime, conectând castrul Pontes de pe malul sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă aşezare devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102 d.Hr.). Conform scrierii lui Cassius Dio (LXVIII, 13,1) podul avea aproximativ 18 metri înălţime şi 12 metri lăţime, cât să permită trecerea unei legiuni în marş. În lucrarea sa istorică, Cassius Dio scria: „Traian construi peste Dunăre pod de piatră, pentru care nu ştiu să-l admir îndeajuns. Minunate sunt şi celelalte construcţii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stâlpii, din piatră în patru muchii, sunt în număr de douăzeci; înălţimea este de o sută cincizeci de picioare, în afară de temelie, iar lăţimea de şaizeci”, se arată în volumul I din „Istoria românilor.
sursa: http://danubelimes-robg.