Ziua de 1 aprilie este în mod tradițional ziua păcălelilor și a farselor inofensive care, de cele mai multe ori, au darul de a stârni amuzamentul celor apropiați. Se spune chiar că cei lipsiți de spiritul umorului vor fi urmăriți de ghinion.
Deși nu se știe exact care sunt originile acestui obicei, există surse documentare care asociază păcălelile cu vechi legende și ceremonii de Anul Nou sau de întâmpinare a primăverii, în calendarul iulian 1 aprilie fiind prima zi a anului.
Dincolo de aceste teorii, cert este că în secolul al XVI-lea, regele Carol al IX-lea al Franței a decis ca anul să înceapă la 1 ianuarie (1564), schimbare acceptată cu greu de unii dintre cetățeni care au continuat să sărbătorească Anul Nou la 1 aprilie.
Pentru a-i tachina, apropiații le împărțeau cadourile care însoțeau începutul fiecărui an, dar sub formă de farse și glume. Cu timpul, această practică a devenit un obicei, sărbătoarea fiind cunoscută în Europa sub numele de April FoolsʼDay.
Impactul pe care ziua păcălelilor în avea în societatea românească la sfârșitul secolului al XIX-lea este vizibil în presă, ziarele alocând articole acestui subiect.
Un exemplu este ziarul „Lupta” din 1 aprilie 1895 care apreciază că „păcăleala de la 1 aprilie e un obicei rămas din părinți și adânc înrădăcinat în moravurile noastre. Creștinii cei mai cu frica lui D-zeu, care în viața lor n-au spus o minciună, în ziua asta devin cinici, mint, păcălesc pe-ntrecute […] În ziua de 1 aprilie zvonurile cele mai fistichii, știrile cele mai de necrezut circulă din gură în gură. În ziua de 1 aprilie, cad guvernele, se aprind clădirile mari din oraș, se ivesc pe cer comete tricolore și câte bazaconii de felul ăsta! Cititorule, în ziua de 1 aprilie fii Toma necredinciosul. Când vei vedea venind spre tine un prieten cu aerul grav și solemn, ferește-te; se pregătește să-ți tragă o păcăleală, ori să te atace cu un împrumut. Și la una și la alta, fă-te nisnai, în ziua de 1 aprilie toți sunt păcăliți, cu atât mai mult …un creditor.”
În literatura română există un bine-cunoscut personaj ale cărui pățanii, năzdrăvănii și minciuni îi atrag și îi amuză pe oameni nu doar de 1 aprilie. Este vorba despre Păcală, despre care Romulus Vulcănescu spunea că „Prin neghiobia și prostia lui, care orice s-ar spune își are și ea partea ei de vină, în ansamblul manifestărilor sătești pare o făptură diabolică, prin consecințele nefaste ale acestei prostii, când naturale, când simulate.”
Prima ediție „Isprăvile lui Păcală” de Petre Dulfu a văzut lumina tiparului în 1894, o epopee poporală în 24 de cânturi despre „cel ce-n viața-i nici de oameni nici de draci nu se-spăimântă/Ci-a juca pe toți îi face cum din fluer el le cântă”.
Apariția cărții a fost promovată în nr. 18/1894 al revistei „Vatra” (condusă de I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc), păstrată în biblioteca Arhivelor Naționale.
Și aceasta nu este o păcăleală.
Sursa: Arhivele Naționale ale României